Minciuna, expresie a imaginatiei copilului?

Copiii sub 6 ani au dificultati in a deosebi realitatea de fantezie. De obicei, minciuna este o expresie a imaginatiei lor si nu dauneaza nimanui.

Daca dupa ce ating varsta de 6 ani continua sa minta ar putea avea o problema. In acest caz, trebuie sa gasesti cauza minciunii. Aceste cauze sunt determinate de diversi factori cum ar fi:

teama de a-si dezamagi parintii;

evitarea pedepsei;

dorinta de a atrage atentia;

nevoia de ajutor;

evitarea unor situatii stresante;

imitarea comportamentului adultilor din jurul lor.

Pentru a evita minciuna trebuie sa le arati tot timpul ca tii la ei si ca pot contribui intotdeauna cu ceva. Daca doresti sa elimini acest obicei din comportamentul lor trebuie sa fii constant si sa ai foarte multa rabdare.

Iata cateva solutii recomandate de noi:

invata-l pe copilul tau cat de important este adevarul si explica-i ca o mica prostioara pe care a facut-o trebuie recunoscuta pentru ca tu valorifici mai mult adevarul si nu o sa il iubesti mai putin pentru ca a gresit;

spune-i ca minciuna are consecinte devastatoare si invata-l ca trebuie sa isi ceara scuze pentru ce a spus;

nu tine cont de scuzele pe care le gaseste pentru faptul ca a mintit si in acest fel va intelege ca minciuna este inacceptabila;

aminteste-i ca esti suparata pentru ce a facut si ca esti convinsa de faptul ca nu e nevoie sa ascunda ceva pentru ca poate realiza orice (de exemplu, nu e nevoie sa inventeze motive pentru care nu si-a facut tema pentru ca e capabil sa o faca);

nu il ameninta ca va fi pedepsit daca mai minte pentru ca acest lucru o sa il sperie (nu trebuie sa uiti ca una dintre cauzele principale ale minciunii este frica);

da-i un exemplu bun prin propria purtare si recunoaste atunci cand gresesti;

daca ii ceri sa spuna adevarul si continua sa minta, da-i o a doua sansa.

Cauza minciunii la adolescenti este de cele mai multe ori evitarea responsabilitatii pentru actiunile lor. Parintii trebuie sa le vorbeasca despre sinceritate si incredere. Alti adolescenti mint pentru a-si proteja intimitatea si pentru a se simti independenti de parintii lor.

Deseori, copiii sau adolescentii isi fac un obicei din a minti pentru ca asa fac fata mai usor exigentelor parintilor, profesorilor, dar si ale prietenilor.
Anumiti copii si adolescenti continua sa minta chiar si dupa toate eforturile parintilor de a remedia acest obicei. In acest caz, este posibil sa te confrunti cu o problema mai grava si copilul sa aiba nevoie de un psiholog.

Pentru a nu se ajunge la situatii de acest gen, parintii trebuie sa stie ca nu trebuie sa gaseasca o solutie sau sa reactioneze pe loc. Daca atat copilul cat si parintele se gandesc la cauzele si consecintele unei minciuni, parintele ar putea fi privit de catre copil sau adolescent ca un aliat si ar putea fi mai receptiv la gasirea unei solutii.

Parintii pot sugera copilului sau adolescentului sa scrie intr-un jurnal toate minciunile pe care le-au spus dar trebuie sa mentioneze ca nu il vor citi decat cu permisiunea copilului. In acest fel, copilul isi poate da seama cat de multe minciuni spune si cat de mult le afecteaza acest lucru viata.

O alta maniera de a-l determina sa spuna adevarul este sa nu fie obligat sa isi priveasca parintii in ochi. Intotdeauna trebuie sa ii amintiti copilului de efectele negative ale minciunilor pe care le-a spus in trecut si sa le comparati cu efectele pozitive de care ar fi beneficiat daca ar fi spus adevarul.

Amintirea consecintelor neplacute ale unei minciuni spuse de parinte ar putea fi de asemenea benefica deoarece copiii tind sa isi idealizeze parintii si asa vor intelege ca toata lumea greseste dar ca nu este de dorit sa persiste in greseala. In plus, aceasta abordare a situatiei imbunatateste comunicarea intre parinte si copil.

Oricare maniera de rezolvare alegi trebuie sa iti amintesti mereu ca adolescentul sau copilul nu trebuie sa fie jignit si are nevoie de foarte multa dragoste care sa fie oferita insa cu masura. Sa nu uitam ca la baza dragostei a stat dintotdeauna conceptul de sinceritate.