Motricitatea copilului. Cum se dezvolta miscarea la copiii intre 12 si 36 de luni

Articol revizuit si completat de Veronica Chirita, kinetoterapeut si profesor educatie acvatica.

Ne nastem pregatiti pentru miscare. Actele motrice dezordonate, chiar haotice, din primele luni de viata se transforma treptat in miscari bine coordonate si controlate pana la varsta de 2-3 ani. Conceptul de motricitate este definit ca o insusire a fiintei umane, innascuta si dobandita, de a reactiona cu ajutorul aparatului locomotor la stimuli externi si interni, sub forma unei miscari.

Venirea pe lume a unui copil este un motiv urias de bucurie intr-o familie, insa cresterea si dezvoltarea armonioasa a acestuia nu este intotdeauna facila. Fiecare copil este diferit dintr-o multitudine de puncte de vedere, iar motricitatea si evolutia acesteia nu face exceptie de la regula. Totusi, pentru ca parintii sa poata monitoriza evolutia noului venit, au fost delimitate cateva aspecte caracteristice dezvoltarii motrice pe intervale de varsta.

Motricitatea copilului se dezvolta activ intre 12 si 36 de luni, incepand cu primii pasi care ii confera libertatea de a explora in voie mediul inconjurator. Tot in aceeasi perioada pericolul accidentarilor creste, de aceea este necesara vigilenta absoluta a adultilor care se ocupa de ingrijirea nazdravanului curios.

Pana la 15 luni, motricitatea copilului (totalitatea functiilor nervoase si musculare care permit miscarile voluntare si automate ale corpului) se rezuma la apucare si la dobandirea echilibrului corporal. Abilitatea de a merge ii permite micutului o independenta in gesturi, care incep sa se specializeze: unele se bazeaza pe imitatia celor din jur, altele survin in mod instinctiv.

Motricitatea fina se dezvolta din perfectionarea motricitatii generale. Inca de la 11-12 luni, copilul incearca sa prinda obiectele cu varfurile degetelor, tentative care cunosc o continua imbunatatire pana la 24 de luni. De la 2 ani, copilul mic (toddler-ul) devine mult mai indemanatic si apuca lucrurile cu toata manuta, pipaie orice obiect gaseste si il duce la gurita, aceasta fiind modalitatea lui automata de cunoastere.

O alta metoda de a inspecta un obiect nou este sa il arunce, sa il priveasca cum cade, apoi sa il aseze in alta parte si sa il manevreze din diferite moduri pentru a-l percepe in totalitate. De asemenea, aceasta faza a dezvoltarii copilului presupune o curiozitate debordanta, care il impinge sa controleze dulapurile, sertarele, colturile ascunse, cosul de gunoi si orice alte zone care ii sunt accesibile.

Prin urmare, accidentele fizice sau intoxicatiile se pot petrece cu usurinta, in lipsa supravegherii atente din partea parintilor, bunicilor sau a altor ingrijitori.

Miscarile din perioada 12-24 de luni sunt mai suple si mai exacte, copilul devine interesat de jocurile care ii solicita atentia, descopera placerea de a alerga si de a face miscare. Desenatul este o alta pasiune frecventa la aceasta varsta, chiar daca rezultatul se concretizeaza in linii intrerupte, strambe sau apasate.

• se ridica singur in picioare;
• este posibil sa faca primii pasi (pe varfuri si cu picioarele in rotatie externa - degetele spre exterior);
• impinge, arunca si darama obiecte;
• strange jucarii/obiecte in cutii apoi le rastoarna;
• se hraneste cu mana;
• unii copii (intr-un procent redus) incearca sa utilizeze lingura/ paharul, lucrand astfel la coordonarea "ochi-mana";
• urca scarile "in patru labe".

• poate sa mearga singur;
• se catara pe mobila/scaune etc.;
• se ridica de pe podea fara ajutor;
• se apleaca dupa obiecte;
• uneori se dezechilibreaza;
• se joaca cu mingea;
• intoarce grupaje de file ale cartilor;
• mazgaleste.

• merge fara ajutor si uneori alearga;
• urca scarile cu spatele drept sustinut de o mana sau cu mana pe balustrada (~ 21 de luni);
• "suteaza" mingea catre inainte (~22 de luni);
• arunca mingea de jos in sus;
• trage jucarii dupa el/ea;
• foloseste lingura;
• se dezbraca;
• deschide usi (~23 de luni);
• coboara scarile cu spatele drept sustinut de o mana sau cu mana pe balustrada (~ 24 de luni).

• alearga bine;
• cade rar;
• urca si coboara scarile singur;
• sta intr-un picior fara ajutor;
• mazgaleste utilizand miscari circulare si poate desena linii verticale;
• intoarce paginile cartilor una cate una;
• se spala si isi usuca mainile;
• este posibil sa manifeste o preferinta pentru mana stanga sau dreapta.

• sare pe un singur picior;
• deseneaza/copiaza cercuri si patrate;
• utilizeaza foarfeca pentru decupat;
• deseneaza o persoana cu 2 pana la 4 caracteristici morfologice;
• prinde mingea care sare in majoritatea incercarilor;
• se deplaseaza inainte si inapoi cu agilitate.

Mersul este unul dintre cele mai discutate si controversate subiecte in grupurile proaspetelor mamici. Cele mai des intalnite intrebari:

• cand ar trebui sa mearga?
• care sunt etapele parcurse de un bebelus pentru a ajunge la un mers sigur, nesustinut?
• de ce nu merge inca si mai ales cum il pot stimula sa mearga?

La aceste intrebari vom raspunde in randurile ce urmeaza.

Conform statisticilor, intre 9 si 12 luni copilul trece la pozitia stand. In aceasta etapa ortostatismul este obtinut prin tragere (bebelusul se trage de mobila, se catara cu mainile pe picioarele parintelui/gratiile patutului etc.). Urmeaza primii pasi realizati cu sprijinirea palmelor pe diferite suprafete (mobila/perete). Ulterior, mersul se va realiza cu sustinerea parintilor.

Patrupedia sau "mersul in patru labe", mersul de-a busilea, (7-16 luni) este o alta etapa in instalarea mersului, aceasta nefiind insa obligatorie. Aproximativ 15% dintre copii sar peste aceasta faza. 

Pana la varsta de 18 luni, capacitatea copilului de a se deplasa creste considerabil. La inceput mersul va fi nesigur, cu baza larga de sustinere (picioarele departate), bratele orientate anterior sau sus pentru a echilibra corpul. Mersul pe suprafete neregulate (o cuta a covorului, nisip etc.) este realizat cu dificultate.

Treptat, mersul va deveni din ce in ce mai stabil, mai sigur. Baza de sustinere se va ingusta, bratele vor cobori pe langa corp pentru ca in final sa se balanseze alternativ.

Pentru stimularea mersului, este foarte important ca bebelusul sa paseasca descult pe diferite suprafete (iarba, nisip etc.). Astfel, proprioceptorii vor fi puternic stimulati, musculatura si echilibrul se vor dezvolta armonios.

Un alt mod de incurajare a mersului este utilizarea jucariilor care pot fi impinse (spre exemplu: carucioare pentru jucarii). Astfel copilul se va deplasa independent (fara ajutorul parintelui), dar va beneficia totusi de un sprijin.

Este important sa ne amintim ca dezvoltarea nu este o cursa. Bebelusii se dezvolta in ritmul lor propriu si in stilul lor unic. Unii copii nu ajung sa indeplineasca toate functiile caracteristice categoriei lor de varsta, mai ales daca s-au nascut inainte de termen, dar acest fapt nu trebuie sa ne descurajeze.

In cazul in care sesizezi intarzieri in dezvoltarea motrica a copilului, cel mai indicat este sa te adresezi medicului pediatru.

Pediatrul va realiza testarile specifice varstei, iar in cazul in care exista intr-adevar motive de ingrijorare, cu siguranta te va indruma catre cele mai eficiente metode si mijloace de solutionare a acestora.

Iti prezentam mai jos cateva jocuri si activitati simple prin care iti poti ajuta copilul sa isi dezvolte motricitatea.

• aruncarea, prinderea si rularea mingilor de diferite marimi;
• in cazul copiilor cu varsta sub 2 ani, incepe prin rularea mingilor pe sol (imita jocul de bowling);
• invata copilul sa arunce mingea intr-o galeata/cos.

• mersul/alergatul pe nisip sau suprafete din cauciuc;
• crearea unui "munte de perne" pe care copilul sa se catere/sa mearga;
• utilizarea unui mic tobogan cu cateva trepte;
• deseneaza o linie pe podea peste care copilul trebuie sa calce;
• lipeste coli de hartie pe podea din loc in loc, copilul va sari de la una la cealalta (cu sau fara ajutor).

• lasa copilul sa sara pe pat/o trambulina joasa in timp ce il sustii de ambele maini;
• permite copilului sa utilizeze sub supraveghere atenta o minge de sarit/un calut (ai grija sa atinga solul cu ambele picioare);
• deseneaza o pista de alergare in parc pentru copilul tau si prietenii acestuia.

• activitatile acvatice sustin dezvoltarea coordonarii si ajuta copilul sa devina confortabil cu propriul corp;
• sustine dezvoltarea optima a musculaturii;
• tine cont de temerile copilului tau si nu ii forta limitele (spre exemplu unii copii evita sa isi scufunde capul). Ofera-i o perioada de adaptare;
• pentru eficientizarea programelor de educatie acvatica este important sa apelezi la sprijinul unui specialist in domeniu.

• corecteaza dezechilibrele musculare si dezaxarile articulare;
• stimuleaza dezvoltarea musculaturii la un nivel optim si in concordanta cu varsta;
• sustine stabilizarea articulatiilor (glezna, genunchi, bazin etc.);
• imbunatateste functiile motorii.