Depresia este o boala mentala foarte grava daca cel care sufera de ea nu este ajutat si tratat. Insa numai 5% dintre copiii cu depresie au nevoie de tratament specializat si sunt diagnosticati cu forme severe ale acesteia. Cel mai important pentru parinti in intelegerea depresiilor copilariei este sa stie sa depisteze semnele si simptomele si modul in care trebuie sa actioneze cand au de-a face cu ele.
Depresiile copilariei sunt greu de inteles de unii parinti. Acestia considera ca daca micutul lor este morocanos si trist mai mult timp inseamna ca este depresiv. Pe de-o parte eticheteaza rapid ca depresie orice stare de tristete, iar pe de alta se tem ca micutul ar putea avea nevoie de ajutor specializat. Si nu e usor sa te gandesti la un copil de numai cativa anisori ca este diagnosticat cu o boala atat de grava: depresia.
Joaca si desen
Copilul mic nu poate folosi cuvinte care sa ajute la diagnosticarea unei depresii asa ca cel mai important este sa cauti alte indicii. Acestea apar cel mai adesea in desenele lui si in felul in care se joaca. Copilul depresiv deseneaza copaci fara frunze, luna sau soare care plange, fete triste etc.
Comportament
Copilul deprimat are un model comportamental tipic. Este izolat, usor iritabil, trist, plange din orice si are probleme la scoala sau in grupurile de joaca. Nu tolereaza usor frustrarile si conflictele. Nu reuseste sa se concentreze si sa fie atent prea mult timp la un lucru.
Copilul poate avea performante scolare extrem de scazute. Trecerea de la note foarte bune la o situatie scolara precara este un semn ca ceva nu este in ordine cu el.
Stare emotionala
Tristetea este considerata cel mai important simptom al depresiei. Dar nu este suficienta pentru a o diagnostica. Copilul trebuie sa aiba si o stare de apatie, letargie sa fie lipsit de chef si interes pentru diverse lucruri, pe perioade mai lungi de timp. In plus, trebuie sa se asocieze si alte simptome fizice, comportamentale.
Stare fizica
Copilul depresiv se imbolnaveste usor si se plange mereu de cate o durere: de cap, de burtica, stomac, picior sau mana. Nu are importanta unde e localizata durerea, ea e mereu prezenta.
Droguri, alcool, tentativa de suicid
Pe masura ce creste, copilul ar putea cadea victima a alcolului, drogurilor, fumatului sau poate avea chiar tentative de sucid. Parintii trebuie sa ia foarte in serios orice apropo sau abordare a copilului a temei mortii sau suicidului, fie ca apare in teme pentru scoala sau in muzica pe care o asculta.
Cum pot ajuta parintii?
Parintii trebuie sa fie capabili sa depisteze semnele depresiei pentru a-l putea ajuta. Comunicarea este esentiala in prevenirea sau controlarea tentativelor depresive ale lui. Nu uitati sa includeti in discutiile zilnice cu micutul abordari ale sentimentelor si emotiilor pe care le resimt.
Odata ce parintii banuiesc ca cel mic sufera de depresie este obligatoriu sa il duca la pediatru. Acesta il va consulta si, daca va fi nevoie il va trimite la un psihoterapeut.
Parintii se simt adesea responsabili pentru depresia copilului lor, insa acest lucru este gresit. Ei nu pot fi o cauza a depresiei. Ceea ce pot face mai bine este sa fie alaturi de copil, sa il iubeasca si sa ii arate tot timpul afectiune si sa il asigure ca sunt acolo pentru el, indiferent de ce au nevoie.