In tramvai se foieste, da din coate, vorbeste in gura mare; daca incerci sa-i vorbesti iti raspunde obraznic si se stramba la tine. La locul de joaca imbranceste copiii, bate din picioare, urla. La gradinita nu reuseste sa se implice in activitatile comune, se joaca mai mult singur, este zgomotos. La scoala isi paraseste adesea locul din banca si raspunde fara a fi intrebat sau inainte ca intrebarea sa fi fost formulata in intregime.
Oriunde ar fi, pare tot timpul pe picior de plecare, de parca ar avea un motoras ascuns, mereu in functiune. Nu te asculta cand ii vorbesti si deseori se baga in discutiile altora, intrerupandu-i. Cand cresc devin rebeli si nu respecta regulile.
De cele mai multe ori parintii sunt rusinati de atitudinea copilului iar persoanele din jur ii considera rasfatati si prost educati. Pentru ca cei mai multi oameni nu stiu ca un astfel de copil nu poate, fizic, sta locului din cauza unei afectiuni de tip neurobiologic, cauzata de un dezechilibru chimic din creier: sindromul hiperkinetic cu deficit de atentie. Pe scurt: ADHD.
Cum se manifesta ADHD?
ADHD este una dintre cele mai frecvente afectiuni comportamentale intalnite la copii si adolescenti. Studiile arata ca un procent de 3-6% din copiii de varsta scolara prezinta simptome ADHD. Afectiunea este mai des intalnita la baieti, raportul baieti: fete fiind de 4:1. Conform studiilor, 30% dintre cei care sufera de ADHD ajung catre delincventa juvenila.
Un alt studiu psihopatologic realizat in cadrul Directiei Generale a Penitenciarelor din România a relevat faptul ca 85% dintre detinuti sufera de ADHD. Conform Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-IV), 60% dintre copiii diagnosticati cu ADHD ajung la maturitate cu aceleasi simptome.
Cauzele exacte ale ADHD nu sunt cunoscute, aceasta fiind cel mai probabil rezultatul unei interactiuni a factorilor genetici, de mediu ºi nutritionali, cu un puternic accent pe interactiunea mai multor gene (incarcare genetica) care, impreuna, cauzeaza ADHD.
Exista insa dovezi ca persoanele cu ADHD nu produc cantitati corespunzatoare a anumitor neurotransmitatori, printre care dopamina, noradrenalina ºi serotonina. Studiile clinice functionale au relevat ca posibili factori agravanti un numar scazut de conexiuni intre celulele nervoase si un deficit al cantitatii de mielina produsa de celulele creierului.
Stabilirea diagnosticului de ADHD
Stabilirea diagnosticului de ADHD este foarte dificila, in principal din cauza lipsei testelor specifice si a unor criterii ferme. Desi Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-IV) contine criteriile de diagnostic, acestea sunt doar in putine cazuri urmate de catre specialisti. Examenul clinic are in principal rolul de a exclude alte posibile tulburari raspunzatoare pentru simptomele respective, foarte des existand riscul confundarii unui comportament coleric cu sindromul.
Copiii intre doi si patru ani sunt dificil de diagnosticat deoarece comportamentele specifice varstei pot fi confundate cu simptome hiperkinetice. Din cauza implicatiilor pe terrmen lung ale diagnosticarii cu ADHD expertii recomanda formarea de echipe multidisciplinare pentru stabilirea diagnosticului si a tratamentelor, formate din medici psihiatri, psihoterapeuti, educatori si parinti.
De asemenea, pentru o identificare corecta a ADHD se recomanda urmarirea copilului pentru o perioada de 6 luni.
Simptomele specifice ADHD
Simptomele ADHD se impart in doua categorii principale:
• deficit de atentie
• hiperactivitate - impulsivitate.
Diagnosticul de ADHD se bazeaza pe numarul, persistenta si istoricul simptomelor ADHD, si totodata pe masura in care acestea produc modificari ale comportamentului copilului, in mai mult decat un singur context.
Simptomele de neatentie - copilul cu ADHD adeseori ignora detaliile si greseste din neglijenta; isi mentine cu greutate concentrarea la lucru sau la joaca; pare sa nu asculte cand cineva i se adreseaza direct; nu respecta instructiunile si nu termina ceea ce a inceput; are dificultati in a-si organiza activitatile; evita activitatile care necesita efort intelectual sustinut; pierde lucrurile de care are nevoie si este uituc in activitatile cotidiene; este distras de zgomotele exterioare.
Simptomele de hiperactivitate – impulsivitate: copilul hiperactiv adeseori se agita sau se foieste, se ridica de pe scaun cand nu este cazul si alearga sau se catara in copaci atunci cand nu ar trebui; are dificultati in a se juca sau in a se angaja in activitati in liniste; este mereu in miscare, parca animat de un motor si vorbeste excesiv. Din punct de vedere al impulsivitatii, la copii principalele manifestari sunt:
• raspunsul inainte ca intrebarile sa fie complete;
• dificultatea in a-si astepta randul;
• interventiile in discutiile altor persoane, atunci cand nu este cazul.
Cum se trateaza afectiunea?
Tratamentul clasic al ADHD se poate face pe mai multe paliere: terapie comportamentala (incluzând antrenament ºi terapie), medicatie sau terapie combinata (medicatie ºi terapie comportamentala). Desi in general majoritatea medicilor recomanda inca terapia medicamentoasa, efectele adverse ale medicamentelor recomandate in aceste cazuri precum si ineficienta lor pe termen lung fac ca tendintele in domeniu sa se modifice.
La nivel mondial cercetatorii au demonstrat ca majoritatea copiilor cu ADHD au anumite deficiente nutritionale care agraveaza simptomele. Intr-un studiu pilot realizat in Statele Unite unui grup de 20 de copii cu ADHD li s-a administrat un supliment alimentar bogat in vitamine, minerale, acizi grasi esentiali (Omega-3), probiotice, aminoacizi si fitonutrienti.
Comparativ cu copiii care luau tratament clasic cu metilfenidat, la subiectii grupului pilot s-a demonstrat o imbunatatire semnificativa a comportamnetului, simptomele ADHD fiind ameliorate in proportie de 75%.
Importanta acizilor grasi Omega-3
Deosebit de importanta pentru o evolutie pozitiva a copiilor cu ADHD este proportia de acizi grasi Omega-3. Un aport crescut de Omega-3 s-a demonstrat a reduce semnificativ tendintele de hiperactivitate ale copiilor cu ADHD.
DHA este un acid gras esential pentru dezvoltarea si functionarea normala a creierului fatului, copilului mic si pe durata intregii vieti. DHA este o componenta esentiala a fosfolipidelor membranei celulare umane. In primul an de viata creierul isi tripleaza dimensiunea. DHA (acid docosahexaenoic) este unul dintre cei doi principali acizi grasi esentiali din uleiul de peste, cunoscuti ca acizi grasi polinesaturati Omega-3.
Acizii grasi polinesaturati se numesc esentiali pentru ca nu pot fi sintetizati de catre organism si trebuie adusi prin suplimente alimentare. Concentratia cea mai mare de acizi grasi se gaseste in fosfolipidele membranei celulei retiniene (50-60%), nervoase si a mielinei (invelisului fibrelor nervoase). Creierul este compus in procent de 60% din grasimi, 30% din acestea fiind DHA.
Bogat in acizi grasi Omega-3 cum ar fi DHA (acid docosahexaenoic) si EPA (acid eicosapentaenoic), Pure DHA oferit de Secom dezvolta inteligenta copiilor, imbunatateste performantele cognitive, de concentrare si de memorie si reduce manifestarile in autism, deficit de atentie si hiperactivitate, schizofrenie, diskinezie tardiva, epilepsie, instabilitate emotionala, sindrom Down, fenilketonurie (afectiune ereditara in care aminoacidul fenilalanina nu poate fi metabolizat cauzand retardare mentala), dislexie (dificultate in recunoasterea si intelegerea limbajului scris), discalculie (dificultate la socotit), dispraxie (dificultate de coordonare) si in dislalie (tulburare de vorbire provocata de retard intelectual), reduce impulsivitatea.
De asemenea se recomanda administrarea Multivitamin & Mineral, un mega nutrient care completeaza necesarul zilnic de vitamine si minerale din nutritie pentru cresterea armonioasa si sanatoasa a copiilor!
11 decembrie 2009