Bebelusul Alexandru, nascut natural, cu epidurala si epiziotomie
Era 18 septembrie 2006. CM imi intarziase 2 saptamani, dar nu dadusem importanta.
Aveam o luna si jumatate de cand ma maritasem si cam tot atat de cand stiam ce inseamna sa faci dragoste...
I-am spus mamei ca mi-a intarziat si ea a sarit speriata. Am facut testul de sarcina si a iesit pozitiv... Eram speriata si nu voiam, doar sotul m-a sprijinit si m-a incurajat! Toti ai mei m-au criticat si m-au facut sa nu imi doresc, dar asa e cand apleci urechea la altii...
Alex urma sa se nasca de ziua mea!
Am mers la medic si mi-a calculat DPN: 25 mai 2007. Nu mi-a venit sa cred! 25 mai - ziua mea de nastere! Parca era un cadou, o incurajare! Au trecut 9 luni de zile in care ma analizam in oglinda cat e burtica de mare, cat a mai crescut si mai ales cand bebe a inceput gimnastica.
Stateam ore intregi cu manuta pe burtica sa vad cand se misca, sa-l simt! Ce sentimente frumoase!
Si am ajuns pe data de 30 mai, cand am fost la control si mi s-a spus ca am dilatatia 2 cm si in seara aceea o sa-l am pe bebe! Totul se invartea si eu tremuram. Am iesit din cabinet si am inceput sa plang de emotii. Sotul se uita la mine si nu stia cum sa ma linisteasca.
Am mers acasa si am avut 2 contractii la 45 de minute si apoi pauza... Am stat linistita, m-am odihnit, nu am papat prea multe, ma uitam la gentuta de langa usa, sa nu o uit.
Primele contractii ale travaliului
La ora 2 mi-au rupt membranele si apoi la 3 mi-au pus epidurala. Totul s-a linistit, doar inimioara o auzeam batand: tica-tac, tica-tac!
Spre dimineata contractiile se faceau simtite din ce in ce mai dureroase si eu il strangeam mai tare pe sot de mana. El isi dorea sa fie in locul meu, sa nu ma mai vada asa.
A venit echipa de medici si mi-au spus bebe va fi cu noi in urmatoarele minute. M-au pus sa imping cand simt contractiile. Cand a fost nevoie sa ma taie l-au rugat pe sot sa iasa pe hol si atunci mie mi-au spus sa imping cu toata puterea. Si atat de tare am impins incat sotul m-a auzit de pe hol. Era terminat... Ce imi fac? De ce l-au scos la usa?
L-au chemat, bebe era jumatate iesit. A venit langa mine mai speriat. A mai urmat un efort si bebe era cu noi. Era 31 mai, ora 9.30 punct. Ne-au spus ca are 4.100 grame. Ce??? Si eu ce burtica mica imi mai vedeam.
Era un scump! Atat de curat si nu a plans deloc! A primit nota 10! Avea langa patul meu masuta micuta si nu pot sa uit niciodata cum Emi – tati a mers si i-a intins bebelusului un deget, iar el si-a pus piciorusele micute in pieptul lui tati.
Intalnirea cu dragostea nostra!
Mi l-au dat mie pe piept si eu am ramas surprinsa: era exact cum mi-am dorit, cu buzitele, nasucul si gropitele din obraji exact ca tati. Si mirosea ca puisorii abia scosi din out. L-am pus la san si el a inceput sa pape. A fost ceva de nedescris! Intalnirea cu dragostea nostra! Iar singura durere pe care o mai tin minte e cea de dupa ... de la epiziotomie...
Iar bunicii sunt cei mai mandri si il iubesc cel mai mult. Avem un an de cand stam in tari diferite si le trimit zilnic poze si video cu "binocelul" lor. Bunelu', adica tata, ii spune tot timpul "mostenitorul meu" si asta ma face pe zi ce trece mai fericita ca Alexandru e cu noi, cu toate ca a venit cu 6 zile mai tarziu de data probabila: nici de ziua mea si nici pe 29, ziua lui Abu (dupa cum ii spune Alex bunicului).
Alexandru e cel mai scump copil, iubitor si intelegator. Suntem mandri si fericiti!
Povestea nasterii tale poate aparea aici!
Trimite-ne povestea ta pe e-mail la info@copilul.ro sau posteaz-o pe blogul tau si trimite-ne link-ul.
Nu uita sa ne trimiti pe mail si fotografii cu tine in timpul sarcinii si cu bebelusul tau!