Sindromul ADHD, tulburare emotional-comportamentala asociata in general cu perioada copilariei, se poate manifesta in egala masura si in a doua parte a vietii. Prin urmare, simptomele deficitului de atentie afecteaza o buna parte din populatia adulta, deseori fara sa fie identificate si tinute sub control.
Imposibilitatea unei persoane de a se concentra asupra unui anumit subiect sau asupra unei anumite actiuni nu "se vindeca" odata cu maturizarea, ci se transforma in ceea ce specialistii numesc "ADHD-ul adultilor".
Deosebirile dintre ADHD-ul infantil si cel al adultilor
Principala diferenta dintre ADHD-ul infantil si cel adult consta in natura simptomelor:
- surplusul de energie este inlocuit de stari de agitatie, framantare si panica;
- in loc de problemele de invatare si studiu, este afectata viata profesionala si personala;
- adultii sunt mai putin predispusi catre hiperactivitate, care devine controlabila odata cu inaintarea in varsta.
ADHD-ul la varsta matura are o serie de manifestari specifice:
- amnezii si memorie de scurta durata slaba;
- dezorganizare;
- probleme in respectarea unui program fix;
- comportament impulsiv;
- stima de sine scazuta;
- neliniste;
- proasta gestionare a timpului;
- nerabdare si frustrare;
- aptitudini sociale deficitare;
- sentiment de inutilitate.
Tratament
La fel ca oricare alta tulburare psihica, ADHD-ul nu se poate vindeca propriu-zis, ci se poate tine sub control prin diverse modalitati, ce pot fi abordate separat sau impreuna.
- Psihoterapia
Psihoterapia urmareste rezolvarea problemelor emotionale si se poate desfasura individual cu un specialist, intr-un grup sau impreuna cu partenerul de viata.
- Terapia comportamentala
Terapia comportamentala are ca scop informarea asupra caracteristicilor bolii si asupra metodelor de a le tine in frau.
- Medicatia
Stimulentele functioneaza pentru multi adulti, insa o parte dintre acestia au nevoie de antidepresive daca sufera de anxietate sau schimbari frecvente de dispozitie.
Autor: Adelina Dobrin