Sindromul Asperger

Sindromul Asperger este o afectiune neurologica care apare cu precadere la copiii intre 3 si 8 ani si cu precadere la baietei. Se confunda adesea cu ADHD-ul si necesita investigatii complexe pentru diagnosticare. Este o afectiune care afecteaza calitatea vietii copiilor, dar pot fi ajutati sa depaseasca o parte dintre simptomele cu care se confrunta, putand ajunge sa se autointretina la maturitate si sa fie independent si responsabil.

Sindromul Asperger este o tulburare neurologica si face parte din cadrul tulburarilor de spectru autism, adica din grupul unor afectiuni care au trasaturi comune autismului. Ea este o problema denumita dupa Hans Asperger, un pediatru vienez, care a descris pentru prima oara caracteristicile bolii.

El a observat ca exista un model comportamental specific, in special la baieti, care insumeaza o serie de carcteristici in ciuda faptului ca au o inteligenta si o dezvoltare a limbajului in limite normale:

• abilitati sociale deteriorate sau intarziate;

• deficit de comunicare;

• slaba coordonare.

Este un sindrom care apare la copii, in general in jurul varstei de 3 ani, dar cei mai multi sunt diagnosticati intre 5 si 9 ani.

Cauzele acestei afectiuni nu sunt cunoscute in totalitate, cercetatorii inca investigand etiologia

afectiunii. Insa exista mai multe descoperiri si teorii din acest punct de vedere:

• unii considera ca sindromul are o componenta ereditara;

• altii sustin ca exista o legatura intre depresie si tulburare bipolara si aparitia sindormului Asperger;

• exista teorii care sustin ca influenta unor factori de mediu poate declansa boala, insa nu exista dovezi stiintifice in acest sens.

Simptomele acestei afectiuni sunt destul de greu de diferentiat de cele ale altor afectiuni comportamentale si necesita un control medical amanuntit pentru a se putea pune diagnsoticul. Sindromul Asperger este in general caracterizat la copiii mici prin:

• interactiuni sociale precare;

• obsesii (obiceiuri obsesive si sensibilitate neobisnuita la stimuli senzoriale);

• modele ciudate de vorbire si alte comportamente specifice (conversatiile graviteaza aproape mereu in jurul sinelui; discurs robotizat, repetitiv);

• miscari incomode, ciudate ale corpului;

• expresii faciale precare si dificultati in citirea limbajului corpului altora.

Din cauza faptului ca simptomele acestui sindrom se pot confunda cu usurinta cu cele ale altor tulburari comportamentale, este destul de greu de pus diagnosticul sindromului Asperger.

Testele si metodele de evaluare sunt variate si complexe si pot include:

• teste psihologice (de inteligenta, de personalitate etc.);

• examinare psihiatrica;

• evaluarea capacitatii de comunicare (dezvoltarea limbajului, abilitatilor de comunicare non-verbala etc.).

Nu exista un tratament specific, pentru ca simptomele difera de la un copil la altul atat ca forma cat si ca severitate. Copiii afectati de acest sindrom pot beneficia de urmatoarele forme de ajutor in depasirea simptomelor si imbunatatirea calitatii vietii:

• ajutor si sprijin din partea familiei;

• interventii educationale specializate;

• formare de abilitati sociale;

• terapia limbajului;

• formare de integrare senzoriala pentru copii mici (pentru cei sensibili la stimuli senzoriali);

• psihoterapie si terapie cognitiv-comprtamentala pentru copiii mai mari;

• medicatie.

Sursa foto: freepik