Endocardita la copiii mici

Endocardita este o afectiune bacteriana ce presupune dezvoltarea unei infectii la nivelul invelisului exterior al inimii, endocardul. Desi se intalneste destul de rar la copiii mici, incidenta acestei boli in randul populatiei foarte tinere a cunoscut o crestere constanta in ultimii ani. Simptomele endocarditei au un caracter imprecis, motiv pentru care medicul pediatru trebuie sa fie deosebit de intuitiv pentru a stabili diagnosticul intr-un stadiu timpuriu.

Cu toate ca antibioterapia si chirurgia cardiaca au cunoscut o dezvoltare notabila pana in prezent, endocardita bacteriana detine in continuare un caracter letal. Frecventa bolii este mai mare in secolul XXI, deoarece speranta de viata a celor care sufera de cardiopatii congenitale a crescut si ea exponential.

Incidenta endocarditei la copii este de 1,35 la mie anual. Cazurile se concentreaza in jurul bebelusilor nascuti cu malformatii cardiace complexe.

Mortalitatea la nivel mondial este de 11-27%, un procent destul de mare, justificat de costurile consistente implicate de diagnosticare si tratament.

Endocardita apare in urma infectarii cu bacterii sau fungi a unei inimi vulnerabile, incapabila sa lupte impotriva acestora asa cum se intampla intr-un organism sanatos. Inflamatiile se manifesta in general la nivelul valvelor, native sau implantate.

Majoritatea infectiilor sunt provocate de streptococi, enterococi (bacterii intestinale) sau stafilococi. Stafilococul auriu produce endocardita acuta, pe o valva nelezata anterior, cu evolutie rapida si fatala (in aproximativ 6 saptamani) daca nu este tratata la timp.

Alte surse de imbolnavire sunt microorganismele provenite din flora orofaringelui. In principiu, orice bacterie poate determina endocardita infectioasa pe fondul unui sistem cardiac sensibil.

• febra;

• suflu cardiac;

• pierderea apetitului;

• oboseala acuta;

• transpiratii nocturne;

• frisoane constante;

• paloare.

Tratamentul endocarditei infectioase poate fi medicamentos (antiinfectios cu antibiotic, preferabil intravenos, timp de 4 saptamani) sau chirurgical, in situatii speciale precum:

• dezvoltarea vegetatiilor peste 10 mm;

• tromboza;

• inceput de septicemie;

• disfunctii de proteza;

• insuficienta cardiaca sau renala.

Terapia antibiotica depinde de tipul microorganismului care a cauzat boala. Culturile sangvine sunt utilizate pentru a determina ce antibiotic este cel mai bun.