Suferinta fetala

In termeni medicali, suferinta fetala se refera la prezenta mai multor semnale care indica o evolutie negativa a starii de sanatate a bebelusului, inainte sau in timpul nasterii. Cauzele care declanseaza aceasta problema importanta a femeilor insarcinate sunt multiple si se refera in principal la diminuarea oxigenarii si alimentarii fatului.

Aceasta complicatie presupune incetinirea activitatii cardiace a bebelusului. Termenul de suferinta fetala, adesea utilizat in obstetrica, este impropriu. Fetusul nu se simte rau, insa se spune ca sufera deoarece conditiile de viata intrauterine nu ii mai priesc. Daca ritmul cardiac al fetusului este perturbat, se poate decide o nastere cu forcepsul sau o cezariana.

Suferinta fetala poate fi cronica sau acuta.

Foto: leahandmark.com

In timpul sarcinii, dezvoltarea lenta a fatului poarta numele de "suferinta fetala cronica". La baza acestei tulburari pot sta carentele in aportul nutritional, boli cardiovasculare sau hipertensiune de care sufera mama, preeclampsie sau leziuni ale placentei.

Incetinirea cresterii bebelusului se depisteaza in cea de-a patra luna de sarcina, prin masurarea ecografica a dimensiunilor fatului si a inaltimii uterine. Simptomele suferintei fetale includ:

• o reducere a miscarilor efectuate de fat, resimtita de mama;

• meconiu in lichidul amniotic (materia eliminata de fat din intestin);

• puls anormal al fatului;

• semne biochimice interpretate prin analiza sangelui fetal (acidoza metabolica, acidoza lactica);

Alte cauze ale suferintei fetale cronice sunt tulburarile respiratorii, pozitionare anormala a fatului, ruptura uterina si inchiderea prematura a ductului Botal (vas sanguin care uneste artera pulmonara de arcul aortic).

Suferinta fetala acuta se observa de cele mai multe la nastere. Cauzele pot fi de mai multe feluri:

• compresia cordonului ombilical;

• dezlipirea placentei cu formarea unui hematom retroplacentar;

• contractii uterine prea apropiate;

Simptomele suferintei fetale acute vizeaza modificarea zgomotelor produse de inima fatului, inregistrate prin monitorizare. Ritmul cardiac incetinit poate cobori pana la frecventa de 60 de batai pe minut, iar descresterea are loc concomitent cu contractiile uterine sau imediat dupa incheierea acestora.

In anumite situatii, lichidul amniotic se coloreaza in verde (daca fatul elimina merconiul timpuriu). Lipsa acuta de oxigen pe care o sufera fatul poate cauza daune irecuperabile activitatii cerebrale, motiv pentru care nasterea este accelerata sau se decide efectuarea unei operatii de cezariana.

Din fericire, exista o serie intreaga de masuri care pot fi luate pentru a ameliora simptomele suferintei fetale. Medicul poate apela la perfuzii pentru suplimentarea cantitatii de lichid in organism, poate mari aportul de oxigen si poate administra anumite injectii care sa prelungeasca intervalul dintre contractii, astfel incat bebelusul sa aiba un ragaz suficient pentru a respira.

Monitorizarea corecta a sarcinii este esentiala pentru atenuarea suferintei fetale. In cazul in care suferinta fetala este severa (se petrece in aproximativ 10% din nasteri), interventia medicilor poate cauza chiar mai mult rau bebelusului. Depistarea simptomelor in timp util creste eficienta masurilor luate de specialisti.

Daca mamica primeste oxitocina (substanta care declanseaza nasterea), este posibil ca pulsul bebelusului sa fie afectat. Cand graviduta se aseaza pe spate in timpul travaliului, este recomandat sa adopte o pozitie laterala, intrucat uterul poate apasa pe o vena de mari dimensiuni sau pe cordonul ombilical, intrerupand circulatia sangelui catre bebelus.

Incetinirea persistenta a pulsului poate insemna derularea unor teste specifice menite sa evalueze starea de sanatate a fatului. Anumite medicamente pot fi folosite pentru imbunatatirea activitatii cardiace si respiratorii a bebelusului in uter.

Esecul interventiei prompte si corecte a echipei medicale in controlul suferintei fetale poate insemna ca bebelusul si mama vor ramane cu sechele permanente sau pot inceta din viata.