Printre multele griji cu care se confrunta un cuplu care este pentru prima data in postura parentala se numara adesea si teama de a nu rasfata copilul prea tare.
Printre multele griji cu care se confrunta un cuplu care este pentru prima data in postura parentala se numara adesea si teama de a nu rasfata copilul prea tare.
Daca cel mic este foarte cuminte, parintii ajung sa creada ca acest lucru se intampla pentru ca ei ii ofera tot ce isi doreste. Multi parinti care isi coplesesc copiii cu atentie si dragoste isi fac griji pentru acelasi lucru.
Specialistii spun insa ca bebelusii nu pot fi rasfatati. Unii copii au nevoi mai mari decat altii doar datorita conditiilor lor fizice, dar toti copiii au nevoie de foarte multe lucruri, iar plansul este singura lor modalitate de a ne comunica aceste nevoi.
Pe masura ce copiii cresc, incep sa comunice si alte lucruri decat nevoile fizice, incluzand aici dorinta de a fi tinuti in brate, de a fi asezati intr-un anumit mod sau de a fi stimulati intr-un fel.
Un copil poate fi rasfatat doar daca tot ceea ce isi doresc se implineste de fiecare data de catre mama, tata, unul dintre bunici sau de cel care are grija de el pe tot parcursul copilariei. Chiar si acest lucru este valabil pentru copiii mai mari, nu pentru bebelusii care nu au depasit 6-8 luni de viata.
In jurul a 6-8 luni de viata, bebelusul invata sa ofere o atentie sporita cauzei si efectului – va intelege, de exemplu, ca atunci cand da drumul unei jucarii, ea cade. Sigur ca in acelasi mod va observa si reactiile tale la actiunile lui. Acesta ar fi pragul la care trebuie stabilite cateva limite. Daca bebelusul tau incepe sa planga pentru a primi ceva de care de fapt nu are nevoie, pur si simplu nu-l baga in seama si ia-l in brate imediat ce se linisteste. Ia-l in brate si felicita-l de fiecare data cand se poarta frumos si incearca sa indrepti fiecare lucru pe care el il face gresit.
"Copiii rasfatati" invata sa foloseasca atitudinea negativa pentru a obtine ceea ce-si doresc. Dar un bebelus abia nascut este prea mic pentru a-si da seama de aceste lucruri si pentru a te "santaja".
Un bebelus plange pentru a-si comunica nevoile, fie ca este vorba despre mancare, un scutec uscat sau putina dragoste. Cand raspunzi cu promptitudine la plansul copilului tau contribui la costruirea respectului de sine. De asemenea, stabilesti pilonii unei relatii bazata pe incredere.
Nevoile si dorintele copiilor trebuie satisfacute in limitele de siguranta, dragoste si incredere. Poti spune ca iti rasfeti copilul atunci cand ii oferi ceea ce-si doreste absolut de fiecare data, chiar si atunci cand de fapt nu ai vrea sa faci asta. Aici vine partea cea mai grea – e bine sa-i oferi copilului ceea ce-si doreste, dar nu intotdeauna.
Ofera-i toata atentia bebelusului tau
Deci de unde stii cand si ce trebuie sa faci? O modalitate buna este aceea de a cantari daca ii oferi copilului ceea ce-si doreste sau daca, de fapt, cedezi in fata dorintelor lui. In majoritatea cazurilor, daca ii oferi ceva copilului pentru ca asa simti tu ca este bine, faci ceea ce trebuie.
Bebelusii au nevoie de toata atentia si grija pe care le poate oferi cineva. Da, stiu ca bunica, mama, matusa si mai stiu eu ce vecina mai in varsta vin mereu cu sfaturi cum ca bebelusul trebuie sa invete de mic sa fie independent. Tu, insa, asculta instinctul tau de mama, vocea interioara care spune sa ai grija de cel mic atunci cand plange.
Copilul se va simti mai in siguranta si mai putin nervos, daca tu raspunzi repede la actiunile lui. Odata ce intelege ca tu iei plansul lui in serios, va fi mai putin probabil sa planga fara motiv.
Legatura corecta dintre dragoste si indrumare va ajuta bebelusul sa-si inteleaga propriul loc in lume. Dar pentru moment atentia ta ar trebui canalizata spre a-i oferi sprijinul tau si confortul de fiecare data cand poti face asta. Oricat i-ai da, nu va fi niciodata mai mult decat are nevoie.
Acesti copii devin mai independenti in primii ani de viata.
Nu uita: plansul copilului este modul lui de a-ti spune ca vrea ceva. De multe ori, daca nu foamea, setea sau somnul, ci nevoia de afectiune este cea care il face pe bebe sa planga, simplul auz al vocii tale il poate linisti.
Bebelusii care au primit atentie rapida de fiecare data cand au cerut, ajung copii care plang mai putin decat cei care au fost lasati sa planga in primele luni de viata si care nu au primit prea multa atentie. Prin atentia pe care i-o acorzi ii dai incredere in sine si siguranta, iar acestea vor favoriza dezvoltarea lui ulterioara, curiozitatea si curajul de a lua contact cu lumea. Este mult mai probabil ca bebelusul tau sa ajunga un adult sigur pe el, increzator in fortele proprii, independent si pregatit intotdeauna sa invete lucruri noi.
