Daca nu este exagerata, va ajuta copilul sa creasca mult mai tolerant, generos si independent.
La modul general, cu cat se inteleg mai bine parintii, cu atat exista mai putina gelozie.
In cazul in care copii sunt satisfacuti de afectiunea primita, nu mai au motive sa doreasca atentia acordata fratilor sau rudelor de parinti.
Practic, ceea ce il face pe copil sa fie protejat in familie este sentimentul ca este acceptat.
Este important sa nu va comparati copilul cu un frate sau o ruda, pentru a evita aparitia geloziei si rivalitatii.
Astfel, nu este deloc indicat sa faceti aceleasi cadouri fratilor, pentru ca veti determina compararea acestora si rivalitatea intre cei doi frati.
In general merge mai bine solutionarea conflictului cand parintii nu intervin in certurile dintre copii, care se pot apara si singuri.
Uneori copiii se cearta din cauza geloziei, pentru ca fiecare vrea sa devina favoritul parintilor.
Cand parintii iau partea cuiva, in sensul ca incearca sa hotarasca cine are dreptate si cine greseste nu fac decat sa incurajeze copiii sa ajunga la un nou conflict.
Cearta devine atunci o intrecere pentru a castiga devotamentul mamei, macar odata.
Fiecare vrea sa fie favorizat de parinti si sa-l stie pe celalalt certat.
Daca vreti sa opriti o cearta este mult mai bine sa le cereti pur si simplu sa inceteze ostilitatile, sa refuzati sa ascultati argumentele, sa va aratati neinteresat de cine are dreptate.
Nu trebuie insa nici sa ignorati certurile, mai ales daca sunt frercvente.
Gelozia pe nou nascut
Sentimentele de rivalitate sunt adesea mult mai intense in cazul noului nascut pentru ca situatia in care copilul era in centrul atentiei, nevand deloc competitie, s-a schimbat.
Un copil care vine mai tarziu deja a invatat sa imparta dragostea parinteasca chiar de la nastere.
Deodata apare altcineva care capteaza toata atentia care ii revenea.
Natural se va simti amenintat si va fi gelos pe cel mic.
Acelasi lucru se intampla si cand sunt mai multi frati, pentru ca apare un "inamic" in plus.
Aceste lucruri sunt perfect normale si nu vor lua o intorsatura grava daca aveti grija sa le acordati fiecaruia atentia cuvenita.
Gelozia poate fi de ajutor la fel de mult cum poate face si rau.
Gelozia si rivalitatea sunt sentimente puternice, chiar si la adulti.
Copiilor le este greu sa accepte aparitia celui mic din cauza ca nu stiu cum sa se comporte fata de acesta.
Felul in care tratati problema poate agrava sau, dimpotriva, puteti dimiua sentimentele negative fata de cel mic.
Daca copilul dumneavoastra realizeaza ca nu are nici un motiv sa-i fie frica de rival, caracterul sau se va intari, ajutandu-l sa faca fata cu succes situatiilor de rivalitate de la serviciu si acasa.
Ceea ce este important nu este daca copilul este gelos, ci cum se va descurca cu acest sentiment.
Daca il ajutati sa-si exprime sentimentele in cuvinte, il ajutati sa-si rezolve conflictele interioare determinate de acestea.
Ii puteti spune "Stiu ca esti gelos si furios, dar nu ajuta daca faci rau copilului. Te iubesc si pe tine si pe bebelus".
Pregatiti calea pentru noul bebelus
Este bine sa-i spuneti copilului dinainte ca va mai avea o surioara sau un fratior, daca este destul de mare sa inteleaga acest lucru (in jurul varstei de 1 an si jumatate) pentru a se obisnui cu ideea din timp, desi mai dureaza pana la aparitia bebelusului.
Bineinteles, trebuie sa adaptati explicatiile nivelului de intelegere al copilului.
Nu-l vor obisnui insa doar explicatiile.
Incercati sa dati mai multe detalii despre cum o sa se schimbe lucrurile, fara sa uitati sa-l asigurati de fiecare data ca il veti iubi la fel de mult in continuare.
Nu exprimati foarte mult entuziasm in prezenta lui, nu-i va face placere.
Venirea nou-nascutului ii va schimba viata copilului.
Incercati ca aceasta schimbare sa se produca intr-o masura cat mai mica, in special daca este singurul copil.
Subliniati-i lucrurile concrete care nu se vor schimba: isi va pastra jucariile favorite, veti merge in aceleasi locuri pentru plimbari sau joaca, veti avea timpul petrecut impreuna doar pentru voi, etc.
Dati-i impresia de stabilitate si echilibru.
Este mai bine sa faceti unele schimbari cu cateva luni inainte de aparitia bebelusului.
De pilda mutati-l din camera pentru a nu avea impresia ca ii este luat locul de celalalt copil, ci ca este mutat pentru ca s-a facut baiat mare.
Daca trebuie sa mearga la gradinita, trimiteti-l sa faca asta cu cateva luni inainte de venirea copilului.
Cea mai puternica inversunare impotriva gradinitei o reprezinta sentimentul ca este gonit de acasa de un intrus.
Dar daca merge deja la gradinita, are o viata sociala in afara casei, ceea ce-i va minimaliza sentimentul de rivalitate fata de cel mic.
In timpul si dupa nastere
In timpul travaliului si al nasterii
Unii parinti spera ca vor diminua rivalitatea dintre frati daca il includ pe cel mai mare in procesul nasterii copilului nou.
Acest lucru, insa, poate fi mult prea deranjant si prea dificil de inteles pentru un copil mic.
Dupa nastere
Dupa nastere, cand copilul a trecut prin mainile medicilor, a fost curatat si cand toata lumea s-a calmat bebelusul trebuie aratat copilului mai mare.
Incurajati-l sa atinga bebelusul, sa-i vorbeasca si faceti-l sa se simta folositor ajutand cu ceva simplu, cum ar fi sa se duca sa ia un scutec si sa-l aduca.
Trebuie sa aiba sentimentul ca este parte integrala din aceasta familie si ca este binevenita prezenta lui.
Este bine ca el sa viziteze copilul de cate ori vrea, dar nu-l fortati atunci cand nu vrea.
Cand mama aduce copilul acasa
Este de obicei agitatie atunci cand mama vine acasa impreuna cu copilul.Este preocupata si obosita.
Tatal incearca sa ajute, dar nu stie ce sa faca.
Daca copilul mai mare este prezent, are sentimentul ca este lasat pe o treapta inferioara si se gandeste "Deci acesta este noul copil!".
Ar fi bine sa aranjati ca el sa nu fie acasa in momentele acelea, astfel ca, o ora mai tarziu, cand copilul si mama sunt la locul lor si bagajul este aranjat el se simte mult mai natural.
Mama ii poate acorda cea mai mare atentie, find relaxata si linistita in legatura cu bebelusul.
Ar fi indicat - de asemenea - sa-i aduceti un cadou, de vreme ce copiii apreciaza recompensele concrete.
Aceata il va ajuta sa nu se mai simta abandonat.
Nu-i cereti parerea in legatura cu fratiorul sau surioara, lasati-l pe el sa vorbeasca despre asta cand va fi pregatit; si nu va suparati daca are o atitudine ostila.
In primele saptamani puteti sa va jucati cu copilul cel mic, dar nu fiti foarte emotionata in privinta lui.
Este preferabil sa aveti grija de bebelus atunci cand cel mai mare nu este primprejur.
Si alte persoane joaca un rol important in gelozie.
Cand un membru al familiei intra in casa trebuie sa se opreasca de la tendinta fireasca de a-l intreba pe copil "Ce face bebelusul?".
Este mai bine sa dea impresia ca a uitat de bebelus, si sa-si petreaca ziua in mod obisnuit.
Poate merge sa vada copilul atunci cand cel mai mare are altceva de facut.
Bunicii pot fi si ei o problema, in cazul in care fac mare caz pe seama bebelusului.
Jocul cu papusile poate fi o consolare pentru copilul mai mare
In timp ce mama il ingrijeste pe bebelus, aceasta este o consolare pentru copil - fie el baiat sau fata.
El va vrea sa-si imite mama (de pilda, sa incalzeasca biberonul papusii in acelasi mod cum face mama), sa foloseasca imbracamintea si echipamentul pe care le utilizeaza si mama sa.
Jocul cu papusile nu trebuie sa reprezinte decat un supliment pentru ingrijirea unui bebelus, dar sa nu o inlocuiasca.
Ajutarea copilului sa se simta mai "matur" in astfel de perioade.
Dorinta de a fi din nou bebelus, cel putin o perioada, apare la marea majoritatea a copiilor care au un fratior sau o surioara nou-nascuti.Acest lucru este normal.
Ei pot, de pilda, sa revina la limbajul bebelusilor si se pot purta ca niste copii neajutorati, sa-si piarda indemanarea de a folosi toaleta si sa inceapa sa faca pe ei,etc.
Cea mai indicata reactie in fata acestor comportamente este sa se glumeasca pe seama dorintei acestora de a fi bebelus.
Astfel copilul va vedea ca nu ii sunt negate dorintele, ceea ce i se pare frumos, dar care se dovedesc dezamagitoare cand sunt practicate.
Procesul de crestere si dezvoltare este, in limite normale, superior dorintei de regres.
Aceasta capata un caracter provizoriu, absolut natural.
Dumneavoastra il puteti ajuta prin neacordarea de atentie acestor episoade de regres si atragandu-l, prin activitati placute, spre acea parte din el care vrea sa creasca.
Puteti sa-i spuneti ca are talente, ca este destept sau ca, si cat de multe poate face spre deosebire de bebelus.
Nu exagerati, dar incercati sa-l complimentati mai ales cand merita si incearca sa va demonstreze cate calitati are.
Si evitati sa incercati prea tare sa il maturizati.
Lasati-l sa se dezvolte in mod firesc.
Folosirea rivalitatii in scopuri pozitive
Una din caile prin care copilul incearca sa scape de senzatia ca are un rival mai tanar este sa se poarte ca si cum nu este in competitie cu bebelusul.
Pe de alta parte, el devine un al treilea parinte.
Atitudinea lui va varia in functie de cat de amenintat se simte de sugar.
Puteti asista la jucarea acestui rol, sugerandu-i cum sa va ajute uneori, cand se gandeste mai putin la aces lucru, aratandu-i ca-l apreciati pentru eforturile pe care le depune.
Un copil mic vrea aproape intotdeauna sa tina in brate bebelusul, dar parintii ezita de teama sa nu-i scape si sa se raneasca.
Eliminati pe cat posibil riscurile ranirii sugarului, dar permiteti-i copilullui mai mare sa-l tina pe cel mic in brate.
Astfel pot parintii sa ajute la transformarea resentimentelor in altruism si cooperare.
Gelozia ia multe forme
Daca un copil ia un cub mare si-l arunca in bebelus, este clar ca o face din gelozie.
Un alt copil isi concentreaza toate sentimentele catre mama lui, si special scormoneste cenusa din semineu si-o arunca prin toata sufrageria.
Dar alt copil poate fi mai politicos.
El pur si simplu observa copilasul fara prea mult entuziasm sau comentariu.
Un alt copil, cu o alta masca, devine deprimat si dependent, isi pierde bucuria de a se mai juca, si-si urmeaza mama peste tot.
Ocazional puteti vedea un copil mic care are o gelozie inversa.
El devine preocupat de ce i se intampla bebelusului.
Daca vede un caine, spune "Lui bebe ii plac cateii".
In aceste cazuri, unii parinti nu-si fac griji ca ar fi gelos copilul mai mare.
Este bine cand copilul arata ca-l iubeste pe bebelus, dar asta nu impiedica aparitia geloziei.
El poate imbratisa bebelusul un pic prea strans, de pilda, sau devine nepoliticos cand strainii il admira pe bebelus pe strada.
Un copil poate sa-si ascunda rivalitatea luni de zile pana cand, la un moment dat, copilul se repede spre una din jucariile lui si i-o ia.
Aceasta schimbare se produce de obicei in momentul in care copilul incepe sa mearga.
Orice copil simte un amestec de gelozie si dragoste pentru bebelus.
Aceste sentimente il pot determina pe copil sa se reatraga in sine.
Problema este sa nu ignorati gelozia sau sa faci copilul sa se simta foarte rusinat din aceasta cauza sau sa incercati s-o suprimati brutal, ci sa ajutai copilul sa-si exteriorizeze sentimentele pozitive.
Cum sa te comporti cu diferitele feluri de gelozie.
Daca un copil ataca bebelusul, primul impuls al parintelui este sa-i faca observatie.
Acest lucru nu este indicat din doua motive:
Copilului ii displace bebelusul de teama ca iubirea parintilor va fi mai mare pentru cel din urma.
Cand acestia il ameninta ca nu-l vor mai iubi deloc, devine mai crud in sinea lui, ingrijorandu-se si mai mult.
Observatia il face chiar mai gelos decat inainte.
Gelozia dureaza mai mult si afecteaza mult mai rau personalitatea copilului daca este suprimata decat daca ii este permis sa se manifeste deschis.
Este indicat sa faceti trei lucruri: sa-i aratati copilului ca nu este permis sa-si puna sentimentele rele in aplicare, sa protejati bebelusul si sa-l reasigurati ca il iubiti la fel de mult ca inainte si ca este un baiat bun.
Asigurati-l - de asemenea - ca sentimentele lui sunt naturale si acceptabile, dar nu este permis sa le exteriorizeze ranind bebelusul.
Copilul care transforma deprimarea in gelozie
Acest copil are nevoie de afectiune, reasigurare si caldura chiar mai mult in cazul in care copilul isi exprima aceste sentimente prin agresivitate, fiind mai sensibil si introvertit.
Asigurati-l in primul rand ca il iubiti, dar, daca tot nu reactioneaza, indepartati-va o perioada de bebelus, angajati o ingrijitoare specializata, si petreci mai mult timp impreuna cu copilul mai mare.
Daca isi recapata pofta de viata este in regula, dar daca nu apelati la un psihiatru sau un psiholog, pentru a afla de ce copilul ce nu pare sa treaca peste gelozie, indiferent de modalitatea de exprimare pe care o imbraca.
Ar trebui grabit sau obligat sa-si imparta jucariile cu bebelusul?
Un copil nu trebuie niciodata obligat sa-i ofere jucariile lui bebelusului.
Sugerati-i sa-i dea copilului cel mic o jucarie pe care nu o mai folosestesi nu mai e potrivita pentru varsta lui.
Astfel ii mangaiati orgoliul si il puteti face un pic mai generos.
Generozitatea nu are insa nici un sens, daca nu e pornita de la el.
Daca fortati copilul sa-si imparta lucrurile cand se simte nesigur si egoist, nu ii produceti decat starea de impotrivire mai inversunata si impresia de subapreciere.
Gelozia unui copil se manifesta mai intens la un copil sub 5 ani, din cauza ca este mult mai dependent du parinti, avand putine contacte in afara cercului familial.
Un copil de 6 ani sau mai marc isi creaza o pozitie independenta printre prieteni si colegi de scoala, desprinzandu-se mult mai greu de parinti.
Gelozia se mentine insa si la aceste varste, copilul avand nevoie de o reamintitre vizibila a dragostei parintilor si consideratie.
Noul bebelus nu are si el nevoie de atentie?
In primele zile si luni, bebelusii dorm in marea majoritate a timpului; momentele zilei in care necesita atentie sunt destul de putine.
Daca nou-nascutul are colici sau daca exista alt motiv pentru care necesita ingrijiri mai atente, copilul cel mare va trebui sa fie asigurat inca o data de dragostea perintilor.
Este indicat ca parintii sa-si imparta sarcinile astfel incat sa fie siguri ca unul dintre ei este disponibil pentru copilul mai mare.
Trebuie sa-i explicati copilului ca nu a provocat boala bebelusului prin nimic din ce a facut sau a gandit (ei au acesta tendinta din caracterul gandirii egocentrice - cred ca tot ce se intampla in jurul lor este cauzat de ei).
