Intrebare:
Draga mamica,
Sa fim parinti poate fi atat de usor si de placut, dar si ingrozitor de greu uneori. Timpul trece jucandu-ne cu copilul si observam la un moment dat cum copilul se schimba, nu mai este cel cu care ne obisnuisem : ori se transforma intr-un Dl.Goe si ne trezim depasiti de situatie, ori intr-un munte de sensibilitate, irascibilitate si nu stim cum sa reactionam.
Asadar, chiar daca suntem nevoiti sa fim severi si sa aplicam pedepse, indicat este sa nu le dam prilejul sa se indoiasca de faptul ca ii iubim, ii intelegem, ii admiram si dorim sa ii ajutam. De asemenea, daca alegem sa ne educam copilul fara nici o urma de severitate sau pedeapsa, sa nu le dam prilejul sa se indoiasca de faptul ca ar fi bine sa asculte si sa respecte deciziile noastre de adulti astfel incat sa nu rasplateasca niciodata iubirea si libertatea oferita cu lipsa de respect.
Atunci cand parintele oscileaza intre comportamente : autoritar si cel indulgent sau chiar indiferent, protector si democratic se creeaza o stare de nesiguranta, de incertitudine pentru copil, deoarece el nu stie cum sa reactioneze la comportamentul schimbator al parintelui.
Adoptarea unui stil indulgent permite copilului sa se manifeste cum vrea el, fara a-i impune prea multe restrictie. Atitudinea indulgenta a parintelui ii permite, printre altele, copilului sa se simte important, special, fapt ce determina cresterea nivelului stimei de sine. Pe de alta parte, ii va fi greu sa inteleaga rolul limitelor, al regulilor si sa tina cont de ele atunci cand situatia o va cere, nu va mai face decat ce vrea el si cu greu va accepta sfaturi.
Parintele care adopta stilul autoritar se caracterizeaza prin faptul ca ii cere copilului sa respecte cu strictete, fara sa comenteze, regulile impuse. Intentia copilului de a-si manifesta independenta este interpretata ca o forma de razvratire, fapt ce reprezinta o sursa importanta a conflictelor parinte - copil.
Parintele autoritar il invata pe copil sa devina ordonat, disciplinat, respectuos fata de cei de care ii este frica; ii dezvolta simtul critic; il invata sa devina perfectionist . Din pacate, adoptarea acestui stil parental atrage dupa sine numeroase dezavantaje, in primul rand, copilul crescut de parinti autoritari va invata foarte greu sa devina maleabil, sensibil la dorintele altora; el va fi neiertator cu cei care gresesc . De asemenea, acest copil va intampina dificultati in realizarea unei comunicari eficiente; va fi frecvent lipsit de initiativa, de curaj si vesnic nemultumit, deoarece se teme in permanenta ca ar putea gresi.
Parintele indiferent neglijeaza copilul, nu este preocupat de realizarile lui si nici nu manifesta frecvent trairi emotionale pozitive pentru el. Filosofia de viata pe care o sugereaza este: ,Jn viata nu te poti baza pe nimeni altcineva decat pe tine insuti.
Copilul al carui parinte se manifesta indiferent, invata ca parerea lui nu conteaza prea mult, se simte lipsit de importanta si uneori absolvit de orice responsabilitate. El poate avea o stima de sine scazuta, poate deveni timorat si urmarit in permanenta de un puternic complex de inferioritate. Copilul are sentimentul ca este privat de afectiune ceea ce il va face indiferent, va fi mai rigid, mai insensibil, mai apatic, mai pragmatic.
Parintele protector este extrem de atent la nevoile copilului si se dedica in totalitate meseriei de parinte. Cel mai important pentru el este sa-i ofere copilului securitate, deoarece crede ca un copil este o fiinta fragila, ce are nevoie in permanenta de sprijin si protectie. Din pacate, uneori protectia acordata copilului este exagerata, parintii devin vesnic ingrijorati, vad catastrofe si calamitati la fiecare colt de strada. Dorinta lor de a gasi vinovatii de cateva ori duce la scaderea eficientei rezolvarii conflictului si a invatarii unor reguli de disciplina. Acesti parinti, ca si cei autoritari, accepta greu situatia in care copilul incepe sa-si dezvolte independenta, insa ei nu creeaza conflicte, ci intra in panica, se consuma.
Acest stil parental atrage dupa sine tulburari ale somnului si ale regimului alimentar, precum si stari de frica nejustificate, plans nemotivat, irascibilitate, nervozitate etc. O data cu trecerea timpului, copilul se simte din ce in ce mai sufocat si are tendinta de a se indeparta de parinti.
Parintele democratic are in vedere intotdeauna ca drepturile copilului sa fie respectate, fara a omite stabilirea unor reguli care sa fie aplicate consecvent si urmate de toti membrii familiei. Pentru el nu legea este cea mai importanta (asa cum este pentru parintele autoritar), ci omul este pe primul loc. Prin urmare, parintele care imbratiseaza acest stil parental este suficient de indulgent, flexibil si deschis spre nou pentru a accepta tot ce ar putea ameliora viata copilului si a familiei, insa este in acelasi timp suficient de autoritar pentru a impune o disciplina riguroasa, a-l invata pe copil sa respecte reguli si sa indeplineasca eficient sarcinile care i se dau.
Este suficient de protector pentru a-i oferi copilului securitatea de care are nevoie si pentru a-l sprijini atunci cand situatia o cere; insa este suficient de intelegator si increzator in capacitatea copilului de a lua unele decizii personale. El incurajeaza copilul sa fie independent, respectandu-i opiniile, interesele si personalitatea. Manifesta caldura fata de copil, il apreciaza, il considera un membru responsabil al familiei.
In acest fel, copilul isi va dezvolta un echilibru emotional, isi va dezvolta deprinderi de comunicare eficienta, va manifesta creativitate, initiativa, capacitate decizionala, autonomie personala, un nivel ridicat al stimei de sine.
Dupa cum se vede, fiecare stil parental are avantajele si dezavantajele sale; mai mult decat atat, in timp ce unii parinti considera anumite valori ca fiind calitati, altii le considera defecte. Asadar, draga mamica, incearca sa te regasesti intr-unul din stilurile aratate mai sus si sa-ti dai seama ce ar trebui sa-ti schimbi in comportamentul tau, iar dupa aceea sa incerci sa gasesti o cale de mijloc in rezolvarea conflictului aparut intre voi. Si nu uita pedepsele au la polul opus recompensele.
Anamaria Mihai
Psiholog - Specialist Clinician
Centrul de Diagnostic si Tratament Medical NICOLE
- Am o fetita de sapte ani, un copil cuminte, ascultator, dar foarte sensibila si irascibila, plange foarte repede, se enerveaza foarte usor. Uneori ma gandesc ca sunt prea autoritara, prea aspra cu ea si mi-e teama ca o sa o indepartez, dar in acelasi timp mi-e teama ca nu ar asculta daca as fi prea blanda cu ea. Incerc sa ma port frumos, sa-i explic de ce are sau nu voie sa faca anumite lucruri si o vad foarte deschisa, dar numai pe moment, ma manipuleaza si sunt nevoita sa recurg tot timpul la pedepse si interdictii. Ce comportament ar trebui sa adopt fata de fetita mea?
Raspuns:Draga mamica,
Sa fim parinti poate fi atat de usor si de placut, dar si ingrozitor de greu uneori. Timpul trece jucandu-ne cu copilul si observam la un moment dat cum copilul se schimba, nu mai este cel cu care ne obisnuisem : ori se transforma intr-un Dl.Goe si ne trezim depasiti de situatie, ori intr-un munte de sensibilitate, irascibilitate si nu stim cum sa reactionam.
Asadar, chiar daca suntem nevoiti sa fim severi si sa aplicam pedepse, indicat este sa nu le dam prilejul sa se indoiasca de faptul ca ii iubim, ii intelegem, ii admiram si dorim sa ii ajutam. De asemenea, daca alegem sa ne educam copilul fara nici o urma de severitate sau pedeapsa, sa nu le dam prilejul sa se indoiasca de faptul ca ar fi bine sa asculte si sa respecte deciziile noastre de adulti astfel incat sa nu rasplateasca niciodata iubirea si libertatea oferita cu lipsa de respect.
Atunci cand parintele oscileaza intre comportamente : autoritar si cel indulgent sau chiar indiferent, protector si democratic se creeaza o stare de nesiguranta, de incertitudine pentru copil, deoarece el nu stie cum sa reactioneze la comportamentul schimbator al parintelui.
Adoptarea unui stil indulgent permite copilului sa se manifeste cum vrea el, fara a-i impune prea multe restrictie. Atitudinea indulgenta a parintelui ii permite, printre altele, copilului sa se simte important, special, fapt ce determina cresterea nivelului stimei de sine. Pe de alta parte, ii va fi greu sa inteleaga rolul limitelor, al regulilor si sa tina cont de ele atunci cand situatia o va cere, nu va mai face decat ce vrea el si cu greu va accepta sfaturi.
Parintele care adopta stilul autoritar se caracterizeaza prin faptul ca ii cere copilului sa respecte cu strictete, fara sa comenteze, regulile impuse. Intentia copilului de a-si manifesta independenta este interpretata ca o forma de razvratire, fapt ce reprezinta o sursa importanta a conflictelor parinte - copil.
Parintele autoritar il invata pe copil sa devina ordonat, disciplinat, respectuos fata de cei de care ii este frica; ii dezvolta simtul critic; il invata sa devina perfectionist . Din pacate, adoptarea acestui stil parental atrage dupa sine numeroase dezavantaje, in primul rand, copilul crescut de parinti autoritari va invata foarte greu sa devina maleabil, sensibil la dorintele altora; el va fi neiertator cu cei care gresesc . De asemenea, acest copil va intampina dificultati in realizarea unei comunicari eficiente; va fi frecvent lipsit de initiativa, de curaj si vesnic nemultumit, deoarece se teme in permanenta ca ar putea gresi.
Parintele indiferent neglijeaza copilul, nu este preocupat de realizarile lui si nici nu manifesta frecvent trairi emotionale pozitive pentru el. Filosofia de viata pe care o sugereaza este: ,Jn viata nu te poti baza pe nimeni altcineva decat pe tine insuti.
Copilul al carui parinte se manifesta indiferent, invata ca parerea lui nu conteaza prea mult, se simte lipsit de importanta si uneori absolvit de orice responsabilitate. El poate avea o stima de sine scazuta, poate deveni timorat si urmarit in permanenta de un puternic complex de inferioritate. Copilul are sentimentul ca este privat de afectiune ceea ce il va face indiferent, va fi mai rigid, mai insensibil, mai apatic, mai pragmatic.
Parintele protector este extrem de atent la nevoile copilului si se dedica in totalitate meseriei de parinte. Cel mai important pentru el este sa-i ofere copilului securitate, deoarece crede ca un copil este o fiinta fragila, ce are nevoie in permanenta de sprijin si protectie. Din pacate, uneori protectia acordata copilului este exagerata, parintii devin vesnic ingrijorati, vad catastrofe si calamitati la fiecare colt de strada. Dorinta lor de a gasi vinovatii de cateva ori duce la scaderea eficientei rezolvarii conflictului si a invatarii unor reguli de disciplina. Acesti parinti, ca si cei autoritari, accepta greu situatia in care copilul incepe sa-si dezvolte independenta, insa ei nu creeaza conflicte, ci intra in panica, se consuma.
Acest stil parental atrage dupa sine tulburari ale somnului si ale regimului alimentar, precum si stari de frica nejustificate, plans nemotivat, irascibilitate, nervozitate etc. O data cu trecerea timpului, copilul se simte din ce in ce mai sufocat si are tendinta de a se indeparta de parinti.
Parintele democratic are in vedere intotdeauna ca drepturile copilului sa fie respectate, fara a omite stabilirea unor reguli care sa fie aplicate consecvent si urmate de toti membrii familiei. Pentru el nu legea este cea mai importanta (asa cum este pentru parintele autoritar), ci omul este pe primul loc. Prin urmare, parintele care imbratiseaza acest stil parental este suficient de indulgent, flexibil si deschis spre nou pentru a accepta tot ce ar putea ameliora viata copilului si a familiei, insa este in acelasi timp suficient de autoritar pentru a impune o disciplina riguroasa, a-l invata pe copil sa respecte reguli si sa indeplineasca eficient sarcinile care i se dau.
Este suficient de protector pentru a-i oferi copilului securitatea de care are nevoie si pentru a-l sprijini atunci cand situatia o cere; insa este suficient de intelegator si increzator in capacitatea copilului de a lua unele decizii personale. El incurajeaza copilul sa fie independent, respectandu-i opiniile, interesele si personalitatea. Manifesta caldura fata de copil, il apreciaza, il considera un membru responsabil al familiei.
In acest fel, copilul isi va dezvolta un echilibru emotional, isi va dezvolta deprinderi de comunicare eficienta, va manifesta creativitate, initiativa, capacitate decizionala, autonomie personala, un nivel ridicat al stimei de sine.
Dupa cum se vede, fiecare stil parental are avantajele si dezavantajele sale; mai mult decat atat, in timp ce unii parinti considera anumite valori ca fiind calitati, altii le considera defecte. Asadar, draga mamica, incearca sa te regasesti intr-unul din stilurile aratate mai sus si sa-ti dai seama ce ar trebui sa-ti schimbi in comportamentul tau, iar dupa aceea sa incerci sa gasesti o cale de mijloc in rezolvarea conflictului aparut intre voi. Si nu uita pedepsele au la polul opus recompensele.
Anamaria Mihai
Psiholog - Specialist Clinician
Centrul de Diagnostic si Tratament Medical NICOLE
