De ce au copiii accese de furie?
Un acces de furie al copilului este echivalentul emotional al unei furtuni de vara - este spontan si uneori aprig. Acum esti cu copilul tau intr-un restaurnat si va bucurati de cina si in urmatorul minut el scanceste, se tanguieste si tipa cat poate de tare penru ca paiul cu care isi bea sucul s-a indoit. Copiii cu varste cuprinse intre 1 si 3 ani sunt predispusi la astfel de episoade.
Desi poate iti este teama ca vei creste un mic tiran, fii curajoasa, la acesta varsta este putin probabil ca puiul tau sa faca o criza pentru a manipula. Cel mai probabil, are un declin ca raspuns al frustrarii. O mare parte din problema este atribuita abilitatii scazute de comunicare.
Copiii incep sa inteleaga mult mai mult din cuvintele pe care le aud insa abilitatea lor de a vorbi este inca limitata. Cand copilul nu poate exprima ce simte sau ce vrea, frustarea creste.
Cum pot tempera accesele de furie?
• Nu iti pierde controlul. Un acces de furie nu este o priveliste placuta. Pe langa tipete si batutul din picioare, repertoriul copilului tau poate include aruncarea de obiecte, lovirea si chiar tinerea respiratiei o perioada indelungata. Cand copilul este luat pe sus in timpul unui acces de furie, este putin probabil sa fie rational, desi va raspunde (negativ) la tipetele sau amenintarile tale.
O idee buna este sa stai cu copilul tau in timpul unui acces de furie. A parasi camera, oricat de imbietor pare, il poate face sa se simta abandonat. Valul de emotii prin care el trece poate fi infricosator pentru el si va aprecia sa stie ca esti langa el. Unii experti recomanda sa iei copilul in brate daca este posibil (daca nu se zbate prea tare), argumentand ca imbratisarea ta ii va aduce confort.
Insa alti experti sunt de parere ca este mai bine sa il ignori in timpul unui acces de furie pana acesta se calmeaza, decat sa ii "rasplatesti" comportamentul negativ. Prin incercari, vei afla care este cea mai buna metoda de abordare pentru tine si copilul tau.
• Tine minte ca tu esti adultul. Indiferent de cat de mult dureaza accesul de furie, nu ceda cererilor nerationale si nu negocia cu copilul care urla. Este extrem de tentat, mai ales in public sa cedezi pentru a incheia un astfel de acces de furie. Incearca sa nu iti faci griji pentru ce gandesc cei din jur, orice parinte a trecut cel putin o data prin asa ceva.
Daca cedezi, nu faci altceva decat sa il inveti pe copilul tau ca un acces de furie este o modalitate eficienta de a obtine ce vrea si in plus, astfel pregatesti terenul pentru viitoare scene asemanatoare. Mai mult decat atat, copilul tau este deja speriat de faptul ca isi pierde controlul, ultimul lucru de care are nevoie este sa simta ca nici tu nu mai detii controlul.
Daca accesul de furie al copilul tau ajunge in punctul in care loveste oameni sau animale, arunca cu obiecte sau tipa non-stop, ia-l de acolo si du-l intr-un loc sigur, cum ar fi camera lui. Spune-i de ce l-ai dus acolo si ca vei sta cu el acolo pana cand va inceta comportamentul negativ. Daca esti intr-un loc public, fii pregatita sa pleci cu copilul tau pana acesta se calmeaza.
• Dupa ce accesul de furie a trecut, tine-ti copilul in brate si discuta cu el despre ce s-a intamplat. Accepta frustrarea lui si ajuta-l sa isi exprime sentimentele in cuvinte. De exemplu, daca accesul de furie a debutat la restaurant pentru ca mancarea pe care a primit-o nu era asa cum si-a dorit, spunei "Ai fost foarte furios pentru ca mancarea ta nu era asa cum ti-ai dorit".
Lasa-l sa vada ca o data ce se exprima prin cuvinte, va avea rezultate mai bune decat daca face o criza. Apoi spune-i cu zambetul pe buze "Imi pare rau ca nu te-am inteles. Acum ca nu mai tipi, pot sa aflu ce iti doreai".
• Incearca sa preintampini situatiile care pot provoca un acces de furie. Fii foarte atenta la situatiile care imping copilul catre o criza si actioneaza in consecinta. Daca de exemplu cedeaza cand ii este foame, ai grija ca mereu sa ai la tine o gustare. Daca ii este dificil sa faca trecerea de la o activitate la alta, avertizeaza-l cu blandete ca va urma trecerea.
Daca il anunti ca urmeaza sa parasiti locul de joaca sau ca urmeaza sa va asezati la masa, ii da posibilitatea sa se acomodeze in loc sa reactioneze daca este pus in fata faptului implinit.
Copilul tau se lupta cu independenta asa ca ofera-i posibilitatea de a face alegeri ori de cate ori ai ocazia. Nimanui nu ii place sa i se spuna mereu ce sa faca. Intrebandu-l "Vrei fasole sau morcovi?" in loc sa ii spui "Mananca-ti morcovii!", il va face sa simta ca detine controlul. Incearca sa monitorizezi de cate ori spui "nu".
Daca deja folosirea cuvantului "nu" a devenit o rutina, probabil ca exerciti un stres total inutil atat asupra copilului, cat si asupra ta. Incearca sa te relaxezi si sa iti alegi bataliile. Gandeste-te daca iti va da cu adevarat peste cap programul daca veti petrece inca 10 minute in plus la locul de joaca de exemplu.
• Fii foarte atanta la semnele de suprasolicitare. Desi accesele zilnice de furie sunt o parte normala a copilariei mici, trebuie sa urmaresti totusi posibile probleme. A existat la voi in familie vreo problema majora? O periaoda extrem de ocupata? Au existat tensiuni intre mama si tata? Toate acestea pot provoca accese de furie. Daca si dupa varsta de 30 de luni copilul inca are accese majore de furie zilnic trebuie sa vorbesti cu medicul.
Daca copilul este mai mic de 2 ani si are 3-4 accese de furie pe zi, nu coopereza la rutina zilnica precum a se imbraca sau a-si strange jucariile, este de asemenea indicat sa consulti un medic. Acesta se poate asigura ca cel mic nu are probleme fizice sau psihologice si iti poate sugera modalitati prin care sa poti controla aceste rabufniri.
De asemenea, este indicat sa vobesti cu medicul in cazul in care copilul isi tine rasuflarea foarte mult timp cand are un acces de furie. Acest tip de comportament se pare ca este legat de o deficienta de fier.
