Dupa implinirea varstei de un an, bebelusul tau se transforma intr-un copil mic, care capata din ce in ce in mai multa independenta si este din ce in ce mai curios, caracteristici care-i influenteaza substantial comportamentul. Intre 1-2 anisori, specialistii considera ca este varsta distrugerii si acceselor de furie, in care copilul refuza sa faca tot ce ii ceri si nivelul crescut de energie, curiozitatea si impulsivitatea il fac sa reactioneze agresiv sau nepotrivit si sa intre in tot felul de buclucuri care te scot din minti. Iata ce trebuie sa stii despre comportamentul copilului mic, intre 1 si 2 ani!
Caracteristicile comportamentului copilului de 1-2 ani
Dupa implinirea varstei de 1 anisor, copilul tau nu mai este un bebelus. Face progrese remarcabile in ceea ce priveste mersul, vorbitul si capacitatea de intelegere, ceea ce il face un candidat numai bun pentru a primi o educatie si disciplina corespunzatoare.
Pentru a sti cum sa il educi si care sunt cele mai bune metode de disciplinare, trebuie sa cunosti caracteristicile specifice varstei in ceea ce priveste dezvoltarea si comportamentul.
Multi copii mici care se angajeaza in comportamente problematice o fac pentru ca nu stiu sa se poarte altfel si pentru ca sunt indemnati sa o faca de noile aptitudini fizice, motorii sau psihice si cognitive pe care le-au dobandit pana acum si pe care sunt dornici sa le testeze.
Independenta si energie crescuta
De la un an incolo, copilul face progrese in dezvoltarea fizica si incepe sa devina din ce in ce mai independent in actiunile pe care le intreprinde: se catara, poate sa bea singur cu canuta, alearga, arunca cu obiecte etc.
Toate acestea vin la pachet cu un nivel din ce in ce mai crescut de energie, care fac copilul sa nu stea deloc cuminte si sa se poarte haotic sau sa faca tot felul de boacane.
Atat independenta, cat si energia copilului, trebuie dozate si canalizate in scopuri cat mai productive si utile in dezvoltarea lui.
Curiozitatea si problemele de comportament
Dupa varsta de 1 an, dar mai ales in apropiere de 2 anisori, curiozitatea incepe sa se faca simtita in comportamentul copilului. Acesta simte nevoia sa exploreze mediul inconjurator si sa isi explice, in acest fel, lucrurile pe care nu le intelege.
Mai tarziu, dupa varsta de 2 anisori, curiozitatea nu se va mai manifesta in gesturile copilului, ci prin limbaj. Copilul trece prin asa numita "varsta a intrebarilor".
Lasa-l sa-si manifeste activ curiozitatea, chiar daca, uneori, aceasta il baga in bucluc. Este o metoda eficienta de invatare pentru el.
Varsta lui NU (sfidarea)
Pe la varsta de un an si jumatate, copilul intra in etapa in care spune "NU" la mai tot ce i se propune: sa manance, sa se imbrace, sa se joace, sa vina la tine etc.
Dupa implinirea unui anisor, el capata acest comportament prin imitare, deoarece te aude tot timpul pe tine spunand "NU" in multe dintre initiativele si actiunile nastrusnice in care se angajeaza.
Varsta distrugerii
Intre 1 si 2 ani, majoritatea parintilor ajung sa fie disperati de unele gesturi pe care le face copilul lor.
Aruncarea obiectelor, ruperea, tragerea de anumite lucruri sunt specifice varstei si sunt dovada clara ca micutul tau si-a dezvoltat o buna parte dintre abilitatile fizice, motricitatea fina si ca se descurca foarte bine cu manutele.
Faptul ca rastoarna cosul de rufe si le intinde prin toata casa este un semn ca se dezvolta si ca isi manifesta activ curiozitatea. In plus, prin manipularea obiectelor din jur, copilul invata si intelege mai bine mediul inconjurator.
Invata sa ii corectezi comportamentul, dar nu prin a-l critica sau certa, spunandu-i ca este obraznic. La aceasta varsta, copilul nu stie ce inseamna "a strica" lucrurile si nu isi da seama ca ce face este rau. De aceea, are nevoie de tine sa ii explici care sunt comportamentele potrivite si care nu, dar mai ales de ce nu are voie sa faca acele lucruri.
Accesele de furie (crize de isterie sau plans) si frustrarea
Accesele de furie sunt comportamente considerate firesti in dezvoltarea copilului. Chiar daca apogeul lor are loc la varsta prescolara, in jurul varstei de 3 ani, ele incep sa isi faca simtita prezenta si intre 1 an si jumatate si 2 anisori.
Acestea sunt usor recunoscute prin comportamentul specific: incepe sa planga, sa tipe cat poate de tare, sa se tavaleasca pe jos, sa dea violent din maini si din picioare etc.
Aceste reactii au doua cauze principale: copilul incearca sa ii manipuleze pe parinti sa faca asa cum doreste el ori se afla in imposibilitatea de a-si putea exprima emotii, sentimente, trairi, de unde apare frustrarea.
Ca parinte, este important sa controlezi situatia cu mult tact. Pedepsele si cearta nu isi au locul la aceasta varsta.
Important este sa nu ii oferi copilului satisfactia de a ceda in urma presiunilor pe care le pune prin aceste comportamente, pentru a obtine ce isi doreste si sa il inveti sa isi exprime trairile prin cuvinte, nu prin comportament.
Varsta agresivitatii
Impulsivitatea face parte din dezvoltarea fireasca a copilului mic, iar lipsa de autocontrol specifica varstei este principalul factor declansator al comportamentului agresiv.
Exista si alte cauze care stau la baza acestor reactii impulsive. Faptul ca nu isi poate exprima altfel frustrarile, grijile, sentimentele, il face pe copilul tau sa devina violent, fiind o metoda de comunicare pe intelesul lui.
Copilul mic mai poate deveni agresiv si atunci cand este obosit, cand ii este foame sau din curiozitate. In plus, daca vede acest comportament in jurul lui, nu va ezita sa il imite, considerand ca este adecvat sa reactioneze impulsiv.
Este important sa inveti tau sa isi exprime sentimentele pe cale verbala si sa il faci sa inteleaga ca agresiunea nu este o solutie sau un raspuns pentru problemele si trairile cu care se confrunta.
In prima faza, comportamentul copilului pe la un anisor, doi, este haotic. Multi specialisti l-au comparat cu cel al unui om primitiv ("omul pesterilor"), ale carui actiuni sunt guvernate de instinctul de supravietuire si de nevoile fiziologice primare. Spre deosebire de omul din epoca primitiva, copilul mic are in jurul lui o multime de oameni care sa il ajute sa se dezvolte armonios si sa capete o educatie aleasa.
Cu ce probleme de comportament te-ai confruntat cand copilul tau avea 1-2 anisori? Cum le-ai facut fata? Spune-ne sugestiile tale in sectiunea de comentarii de mai jos!
