Dependenta copilului de parinte, in special de mama, este fireasca in copilaria timpurie, pana in jurul varstei de 3 ani, cand ar trebui sa fie incurajata independenta sau autonomia lui in multe dintre activitatile pe care le intreprinde. Este ingrijorator daca dupa aceasta varsta micutul refuza sa faca singur lucruri elementare ca spalat, imbracat, mancat, jucat etc.
Cristina Calarasanu, psiholog specializat in "Terapie Psihanalitica Familiala" ne-a ajutat sa identificam cand este dependenta o problema pentru copil si a evidentiat cateva masuri care trebuie luate pentru a descuraja acest comportament nociv in dezvoltarea lui!
Cum recunosti dependenta copilului de parinte?
Inainte de 3 ani, nevoile copilului sunt adresate direct mamei si doar ea este cea care poate sa le anticipeze si sa le satisfaca.
Pe masura ce copilul dobandeste o autonomie (merge singur, vorbeste, se joaca), aceasta dependenta ar trebui sa se diminueze. Insa nu se intampla intotdeauna asa.
La unii copii, dependenta se poate pastra pana la varstele scolaritatii si se recunoaste usor prin faptul ca acestia nu mananca, nu dorm si nu se imbraca singuri, nu merg singuri nicaieri etc. Ei sunt dependenti 100% de sfaturile si ajutorul unui parinte. Nu reusesc sa intreprinda nimic de unii singuri si nu iau initiativa.
De ce devine copilul dependent de mama?
Copilul devine dependent de mama atunci cand nu este pregatit emotional sa faca fata procesului de separare, nu si-a format inca capacitatea de a ramane singur. Este vorba de capacitatea interioara de a accepta ca nu are nevoie in permanenta de prezenta fizica a mamei si ca poate sta in compania altor oameni atunci cand ea lipseste, sustine psihologul.
Copilul este foarte speriat de faptul ca o va pierde pe mama sa. Specialistul sustine ca aceasta traire de pierdere poarta numele de angoasa de abandon si apare in momentul in care copilul este nevoit sa plece de langa mama sa. Are impresia ca este parasit, ca mama va disparea din peisaj pentru totdeauna. Aceasta angoasa poate aparea daca in experientele timpurii ale copilului, cand era bebelus, au existat despartiri sau separari temporare de mama.
Dependenta de parinte apare si atunci cand mama nu este pregatita sa ofere autonomie copilului. Este foarte speriata, foarte ingrijorata, crede ca i s-ar putea intampla ceva copilului ei si ca nimeni nu poate avea grija de el precum are ea.
Ce masuri trebuie sa iei?
Este important de stiut ca autonomizarea copilului nu se poate face brusc, deoarece poate produce o mare suferinta. Este un proces treptat care trebuie incurajat in special prin:
- crearea unui sentiment de siguranta si incredere copilului in momentul in care te desprinzi de el pentru a fi lasat sa faca diverse activitati de unul singur (copilul trebuie sa stie ca este in siguranta si ca nu i se intampla nimic rau in acele momente);
- incurajarea timpurie a initiativei si participarii in activitati si jocuri alaturi de alti copii sau alte persoane, sau in activitati pe care copilul le poate face de unul singur;
- incurajarea copilului in a invata si deprinde de mic obiceiuri legate de ingrijirea sa proprie si de mediul din jurul sau (de a se imbraca, spala, manca, de a strange jucariile, de a ajuta la anumite treburi usoare etc);
- impunerea limitelor si stabilirea regulilor (se traseaza si se impune de mic care activitati se petrec impreuna, care se petrec individual, fiecare unde doarme si cu cine, cu cine sta copilul etc).
