Dezvoltarea fizica a copilului adolescent
Cresterea in inaltime se opreste la fete la aproximativ 17 ani, iar la baieti la 18 si chiar 21 de ani. Diferentele individuale sunt mari.
Daca medicul scolar observa un grup de scolari de 13 ani (baieti si fete) constata ca unii sunt in stadiul prepuberal, unii sunt chiar la inceputul pubertatii, iar altii sunt aproape la inaltimea si greutatea adultilor. Mecanismul declansator prin care apare pubertatea nu este complet elucidat, dar este clar ca schimbarile hormonale joaca un rol central in a produce cresterea si diferentele sexuale care au loc in adolescenta.
Fetele
Schimbarile pubertare incep cu dezvoltarea sanilor, in medie 10 si 11 ani si aparitia parului pubian la 11 si 11 ani jumate.
Evenimente minore pentru parinti pot fi interpretate si traite drept crize majore de catre adolescenti. Adesea isi pierd controlul in rabufniri emotionale care, de fapt, elibereaza anxietatea acumulata. Apoi se simt vinovati, se tem ca-si vor mai pierde controlul si se retrag pentru a-si reevalua comportamentul. Doresc si planuiesc sa-si mentina, pe viitor, autocontrolul.
Viseaza profund in timpul zilei si nu aud cand altii le vorbesc. Comportamentul instabil, dominat de emotii, nu trebuie ridiculizat.
Este bine ca parintii sa asigure adolescentilor spatiu si timp pentru a fi singuri. Trebuie sa le accepte simtamintele, pornirile, inconsecventele si sa evite sa-i critice imediat. Cand isi recapata controlul trebuie laudati.
Dezvoltarea independentei si relatiile cu parintii
In adolescenta are loc pregatirea pentru viata de adult. Legaturile cu parintii stabilite in copilarie sunt reduse drastic. Ambele parti pe de o parte parintii, pe de alta copiii sunt stresate.
In general atitudinea adolescentilor oscileaza intre contestarea totala a autoritatii parintilor si nevoia de a fi tratati uneori tot ca niste copii. Domina relatiile preferentiale cu parintele de sex opus si criticarea celui de acelasi sex.
Adolescentii de azi au acces la tot ce poate oferi societatea moderna, fiind tentati prin reclame, spre cosmetice, imbracaminte, discuri, telefonie mobila, etc.. In general parintii doresc ca urmasii lor sa nu duca lipsurile traite de ei, sa ocupe un loc in societate superior celui detinut de ei si sa nu repete greselile lor. La noi in tara, schimbarile survenite dupa anul 1989 au evidentiat faptul ca intreaga societate romaneasca a " oferit o schimbare a mentalitatii care se deosebeste mult de mentalitatile societatii in care intram acum ".
Cei varstnici se schimba mai greu, cei tineri sunt mult mai accesibili transformarilor de mentalitate, de adaptare si de insertie social-economica.
In general exista "conflicte intre generatii". La noi insa este vorba de inlocuirea totala a unei lumi cu alta lume. Si aceasta se face uneori fara discernamant, cu traumatisme sociale si esecuri generale si personale.
Pe langa aceste conflicte care tin de specificul societatii romanesti actuale apar conflictele obisnuite ale familiei pe diverse teme: orele de studiu, ora de retragere la odihna, imbracamintea, vizionarea televizorului, grupul de prieteni, fardurile, banii de buzunar, frecventarea discotecilor etc.
Adolescentii testeaza constant limitele impuse de parinti, lasand impresia, uneori, ca nu au limite. Situatia de fapt este insa inversa: doresc si au nevoie de limite ca o expresie a iubirii si a grijii parintesti.
Parintii care nu fixeaza limite fac adolescenta mai grea. O disciplina consistenta si consecventa ii face sa se simta in siguranta. In ce priveste privilegiile acordate, parintii doresc sa fie castigate printr-un comportament responsabil.
Comportamentul adolescentilor oscileaza intre cel al adultului si cel al unui copil mic si, de aceea, pentru parinti este greu sa decida cat de mare responsabilitate sa le acorde.
Parintii care au avut conflicte nerezolvate in propria lor adolescenta vor avea mai multe momente dificile in a-si creste copiii. Cei care au crescut in medii in care au fost controlati excesiv pot fi prea toleranti cu proprii copii si invers, cei care au crescut in medii excesiv de permisive pot controla excesiv.
Asteptarile parintilor sunt adesea mai mari decat pot realiza, determinand nefericire si frustrare pentru toti. Unii parinti pretind copiilor performante care nu pot fi realizate de scolar, adesea, pentru ca dotarea lui nu este corespunzatoare (mostenire, boli etc.). Trist este ca unii din acesti parinti culpabilizeaza pe copil, ajungand sa-i impuna anumite restrictii sau, si mai grav, sa-1 sanctioneze cu pedepse corporale. Se ajunge la situatii dramatice.
Parintii sunt datori, in aceste cazuri, sa consulte pe dirigintele clasei, pediatrul de familie si un psiholog. Rareori parintii considera ca adolescentul are dreptul de a-si fixa optiunea pentru viata proprie. Atitudinea parintilor are un efect semnificativ asupra comportamentului adolescentului.
Parintii si adolescentii traiesc cel mai bine intr-o atmosfera de incredere reciproca.
Domeniul cu cea mai mare dificultate pare sa fie sexualitatea. Precocitatea pubertatii si influenta exercitata de unele programe de la televiziune si, in general, modul cum isi petrec adolescentii timpul liber (filmotecile s-au raspandit si in mediul rural!) au ca rezultat, printre altele, ca prima relatie sexuala sa aiba loc la o varsta tot mai mica si parintii se tem, in mod justificat, ca viata sexuala va incepe cand copiii nu sunt in stare sa se descurce cu ea.
Incidenta sarcinilor la adolescente este in crestere. Violurile s-au inmultit. Si in aceasta directie parintii trebuie sa tina deschis un canal de comunicare, cu o relatie deschisa, apropiata, permanenta.
In adolescenta tarzie, relatia parinte-adolescent se imbunatateste si creste increderea reciproca. Pana in acest moment parintii trebuie sa incerce sa fie calmi, cu tact, pastrand un dialog permanent, chiar atunci cand survin unele "furtuni".
Se pot schematiza patru modalitati prin care adolescentii isi dobandesc emanciparea fata de parinti:
1. Adolescentii pot pleca brusc de acasa si sunt revazuti ca adulti(situatii rare!).
2. Adolescentul evolueaza treptat de la copilul dependent catre adultul independent fara a parasi casa
parintilor. In astfel de situatii lupta pentru separare,adesea, se complica si se extinde.
3. Adolescentul pleaca de acasa pentru a fi independent, apoi simte nevoia unitatii familiei si se intoarce. Aceasta se repeta pana sunt capabili sa se descurce independent, in afara casei parintesti.
4. Adolescentul doreste sa plece din familie. Ameninta si piseaza pe aceasta tema, dar nu este in stare sa o faca. Comportarea sa devine inacceptabila si forteaza familia sa-i ordone sa-si faca bagajul si sa plece.
Relatiile cu cei de aceeasi varsta
Relatiile cu cei de aceeasi varsta
La inceputul adolescentei relatiile se stabilesc cu acelasi sex, in timpul adolescentei mijlocii relatiile sunt fie cu cei de ambele sexe, iar in perioada adolescentei tarzii relatia este cea de cuplu.
Izolarea impusa de grupul de prieteni le permite sa joace roluri de adulti, sa stabileasca relatii sociale, sentimentale si de comunicari variate cu sexul opus. Constiinta apartenentei de grup determina comportamente adecvate si trece in revista judecati asupra actiunilor ce se desfasoara.
Exista si adolescenti care merg pe "propriul lor drum" si resping sau sunt respinsi de catre grup; astfel de situatii sunt rare. Grupul dicteaza cum sa mergi, sa vorbesti, sa actionezi si sa te imbraci. Au nevoie de alti colegi asemanatori lor cu care sa impartaseasca bucuriile si necazurile.
Grupurile de adolescenti formeaza o subcultura in interiorul unei societati. Subcultura are urmatoarele caracteristici: se instituie un sistem distinct de comunicare, sub forma unui argou, care limiteaza comunicarea cu cei din afara grupului, in primul rand cu parintii; se contureaza comportamente caracteristice, care le permit sa fie distincti( imbracaminte, melodii, dansuri, coafura, aspect corporal si alte comportamente care nu au nevoie de vorbe ).
Comportamentele acceptate se schimba repede, uneori la intervale de cateva zile. In mediile cu standard economic coborat apare activitatea in bande. O banda este alcatuita, de regula, din adolescenti cu simt de identitate sarac sau negativ. Devenind membri ai unei bande dobandesc un statut si o recunoastere pe care, altfel, nu ar avea-o.
Din pacate, unele activitati distructive in care se angajeaza astfel de bande pot lovi in sansele adolescentilor respectivi de a deveni membri competitivi ai societatii.
In Bucuresti si in alte orase ale tarii sunt constituite astfel de grupuri.
Activitatea de grup si moda
Tinerii participa la diverse sporturi. O parte din ei le practica, dar cea mai mare parte participa si vizioneaza competitiile sportive in grup. Fiecare adolescent isi impartaseste confidentele intime cu cel mai bun prieten.
Fetele
Fetele petrec ore intregi la oglinda cu coafura si fardurile.
Petrec un timp enorm vorbind la telefon pe care-l folosesc pentru a discuta subiecte care li se par interesante (imbracaminte, idei, evenimente cotidiene) pentru care au nevoie de aprobare. Aceste convorbiri constituie o sursa de conflicte cu familia.
In adolescenta mijlocie isi doresc telefon mobil, bicicleta, motocicleta sau chiar automobil care le permit o independenta crescuta fata de parinti sau o metoda de a "creste in ochii" colegilor.
Inspirandu-se din cele vazute si auzite despre tinerii din Occident, unii isi iau servicii pe timp limitat, ceea ce le permite sa-si asume atitudini de adulti.
In toate perioadele adolescentei se asculta muzica moderna, se danseaza, se citeste si se petrece mult timp cu conversatia.
Alegerea profesiei
Alegerea profesiei
Invatamantul general prevede o perioada de 8 ani, cuprinzand toata adolescenta timpurie cat si o parte din cea mijlocie. Prin traditia incetatenita in ultimele decenii, de dinainte de anul 1990, aproape toti copiii continua sa studieze atat in scolile secundare (licee teoretice, licee industriale, scoli profesionale) si in foarte mare masura continua la scoli postliceale si la universitati.
Prin procesul de industrializare si urbanizare fortata, adolescentii nu au mai imbratisat profesiunile traditionale ale familiei si locului de bastina. Satele s-au depopulat, mestesugarii s-au redus foarte mult facandu-si aparitia un mare numar de tineri cu diplome universitare sau de scoli tehnice postliceale. Toti prin planificare au fost repartizati in "productie", cu si fara o utilizare eficienta.
In prezent exista inca o regresie in dorinta de a intra intr-o forma de invatamant care sa ofere o diploma. In randul tinerilor, contrar planurilor si conceptiilor familiei din care se trag, multi tineri incep sa-si ia un serviciu, sa "lucreze" pe timp limitat, testandu-si astfel aptitudinile.
Pentru a avea o independenta financiara, unii sunt tentati sa paraseasca scoala si sa lucreze cu o norma intreaga.
Cei mai multi opteaza pentru continuarea studiilor in cadrul unui liceu (teoretic sau industrial) si apoi o forma de invatamant universitara. Acestia nu vor ajunge la independenta financiara decat dupa varsta de 25 de ani.
Indiferent de calea pe care si-o aleg, trecerea adolescentului dupa absolvirea scolii generale de 8 ani, optiunea si trecerea la o alta treapta a activitatii se face in prezent cu multe framantari, riscuri si mai ales schimbari in mentalitatea si comportamentul adolescentilor.
Cei care renunta la studii trebuie dintr-odata sa devina "adulti", cu eforturile si rigoarea impuse de concurenta obligatorie in lumea capitalista.
Nici absolventul scolii generale, pana acum intretinut material si ocrotit social si psihic de familie, intr-o lume restransa la un cerc familiar redus cu traditiile, modul de viata echilibrat si fara zdruncinari nu este scutit de "cutremure".
Ajuns in lumea liceului cu colegi veniti din alte cartiere sau localitati, din familii foarte diferite, "eliberati" de prezenta si controlul familiei trec in grupul adolescentilor care intra sub influenta noilor conditii sociale: studiul unor materii mai complicate, informatii despre o alta viata decat cea oferita de familie (alte standarde si alte conceptii de viata la multi din noii colegi), o libertate mai mare de miscare si de abordare a vietii cotidiene, tentatia escapadelor la discoteci sau localuri pentru tineri, descoperirea alcoolului si uneori a drogurilor, alte relatii cu sexul opus etc.
Din adolescentii timizi, stangaci, nesociabili, disciplinati, in cateva luni apar tineri cu aer de independenta, care impun parintilor "dialogul de la egal la egal".
Depinde de mentalitatea familiei din care provine, de experientele adolescentului din viata de familie, de atmosfera generala a scolii respective si mai ales de grupul ("cercul") de prieteni in care intra.
Se schimba viata de familie din intreaga copilarie (traditii, metode de educatie, armonia vietii de familie atat in ce priveste calitatea relatiilor dintre parinti cat si a acestora cu copiii si celelalte rubedenii: bunici, etc.).
De asemenea, un rol important il au cinstea, modestia, adevarul si sobrietatea vietii de familie; dintr-o familie care traieste in minciuna si necinste sunt mari sanse sa rezulte urmasi cu tulburari de comportament care duc pana la urma la delincventa juvenila.
In adolescenta timpurie si in cea mijlocie rolul primordial il are grupul de prieteni, in adolescenta tarzie, relatia obisnuita nu mai este formata de grup. Parintii sunt datori sa vegheze si pe cat posibil, cu mult tact, sa fereasca pe adolescent de influente nefaste.
Alaturi de familie profesorii au un rol deosebit. In ultimii ani credem ca mai mult decat familia corpul profesoral a sesizat si si-a adaptat metodele de educatie si instruire didactica la mutatiile care au survenit in comportamentul, interesele si sperantele adolescentilor.
Planurile de invatamant, ponderea anumitor materii de studiu, metodologia predarii si a disciplinei in scoli a fost sesizata si adaptata (uneori) de cadrele didactice mai mult decat de alte segmente ale societatii romanesti, incepand cu parintii si terminand cu politicienii.
Dezvoltarea functiei de cunoastere (cognitiva)
Dezvoltarea functiei de cunoastere ( cognitiva)
Dupa Piaget (mare psiholog elvetian) intre 11 si 12 ani are loc stadiul final. Adolescentul intra in stadiul operatiilor formale si dobandeste capacitatile cognitive ale adultului.
"Operatiile formale" se caracterizeaza prin gandire abstracta. In acest stadiu devin capabili sa gandeasca "ipotetic". Nu se mai multumesc sa se gandeasca numai la lucrurile pe care le-au experimentat sau observat direct, ci pot conceptualiza dincolo de domeniul realitatii pentru a rationa despre probleme si evenimente care sunt contrare faptelor sau dincolo de domeniul posibilului. Pot conceptualiza lumi si evenimente din domeniul istoriei sau viitorului, precum si despre spatiul geografic si celest.
Pentru prima data, fiinta umana este capabila sa inteleaga si sa utilizeze reguli ale logicii pentru a gandi atat inductiv cat si deductiv, inteleg sensurile simbolice si astfel pot apuca si interpreta glume cu dublu inteles, forme de arta ca poezia simbolista si pictura abstracta.
Capacitatea de a utiliza gandirea abstracta influenteaza comportamentul general al adolescentului. La inceputul adolescentei si mai putin in cursul adolescentei medii sunt egocentrici. Sunt profund angajati in a gandi intr-un mod abstract despre ei insisi: "sunt normal" ; "de ce m-am comportat in acest mod?" ; "ce insemn pentru altii" ; "ce sunt in realitate?".
Ca o consecinta a egocentrismului se comporta in cea mai mare parte a timpului ca si cand ar fi la fel de centrali si de importanti in gandurile altora cum sunt pentru ei insisi. Se cred "buricul pamantului", dupa o expresie populara. Isi imagineaza ca sunt in centrul atentiei si interesului fiecaruia si ca ceilalti sunt impresionati de ceea ce au bun (de la trasaturile de caracter pana la aspectul fizic, mai ales trasaturile fetei).
Adolescentii se pot crede "salvatori" care vor fi capabili sa rezolve problemele pe care altii nu le-au putut duce la bun sfarsit. Uneori au experienta unor "trairi unice", in care cred cu adevarat, ca sunt unici in intreaga umanitate si ca nimeni nu a iubit, nu s-a bucurat, nu a fost atat de profund sau disperat.
De asemenea au tendinta sa creada ca nu sunt supusi probabilitatii care afecteaza pe oamenii obisnuiti si ca se pot angaja, fiind in siguranta in utilizarea de droguri, sex si activitati periculoase fara a suferi consecinte serioase.
Dezvoltarea morala
Adolescentii sunt foarte atenti la standardele morale ale parintilor, profesorilor si adultilor in general si mai ales intre ce spun si ce fac ("fapte si vorbe") in realitate. Condamna cand este neconcordanta si, in general, incearca sa-si faca propriile standarde morale.
Preadolescentii si adolescentii apartin stadiilor 3 si 4 dupa Kohlberg:
Stadiul al 3-lea {concordanta interpersonala): toti doresc sa aiba un comportament conform regulilor si conventiilor "impuse" de comunitate (clasa, grup) si accepta sa se supuna legilor generale. Doresc sa-i ajute pe cei slabi; isi manifesta dragostea, loialitatea, recunostinta si respectul.
Dintre toate acestea, loialitatea fata de grup devine tot mai importanta; minciuna sau inselatoria in cadrul grupului determina pedepsirea. Alaturi de grup isi dezvolta taria de a evita comportamentele antisociale, empatia.
Stadiul al 4-lea: orientarea spre mentinerea legii si ordinii. Sunt de partea legii si a autoritatii pe care le respecta; condamna pe cei care le incalca. Uneori insa adolescentii mai mari mint ocazional pentru a-si proteja un prieten. Examineaza preceptele morale care intra in conflict cu ale sale, dar le inlatura repede si, de regula, se asociaza cu persoane care au aceleasi valori si urmeaza aceleasi reguli.
Unii se orienteaza spre religie pentru a-si dobandi o identitate mai puternica si pentru a dispune de un set de reguli bine delimitate pentru credinta si comportament. Altii se incadreaza in cluburi sportive, formatiuni de teatru amator sau muzica usoara etc.
Pana isi formeaza propriul cod de comportament si filosofie a vietii adopta reguli externe de conduita (din familie, scoala, religie, asociatie etc.). Religia poate lua locul autoritatii familiale si este agreata de grupul de prieteni.
Alaturi de misterele si austeritatile religiei, adolescentii se simt atrasi de frumusetile naturii, muzica sau literatura. Aceste preferinte si apropieri ii fac sa se indeparteze de familie si de propria copilarie. Cauta si abordeaza domenii mai vaste cu convingeri si standarde ce pot fi utilizate pentru a-si cladi identitatea nu numai ca membru al propriei familii, dar al unor comunitati din ce in ce mai mari (institutii de invatamant, asociatii, natiune, tinut, tara) sau chiar ai caror membri se simt si se identifica.
