- Pe 29 martie sunt programata la cezariana :ce anestezie permite alaptarea bebelusului chiar de a doua zi?
Raspuns:
Modalitatile utilizate in cadrul unei operatii cezariana sunt urmatoarele:
• AG IOT – cea mai frecvent folosita;
• rahianestezia;
• anestezia locala;
• anestezie peridurala.
Nocivitatea operatiei cezariene asupra nou-nascutului tine totusi si de anestezia folosita, prin influenta ei negativa asupra centrului respirator al fatului.
Anestezia generala pentru operatia cezariana – asigura:
• hipnoza;
• relaxare musculara;
• analgezie;
• stabilitate hemodinamica.
Anestezia generala, datorita medicatiei narcotice folosite, impune o extragere foarte rapida a fatului dupa histerotomie, inainte ca substanta anestezica sa ajunga la fat si sa se produca depresiunea centrilor respiratori ai acestuia.
Atat valorile comparative ale scorului Apgar la un minut si la cinci minute, cat si comparatia intre numarul de feti ce prezinta anomalii neurologice ne demonstreaza inferioritatea anesteziei generale fata de analgezia peridurala de exemplu.
Analgezicul de tip opioid se injecteaza dupa extragerea fatului pentru a evita depresia respiratorie.
Starea biochimica a mamei si mai ales a copilului nascut prin operatie cezariana tine nu numai de felul anesteziei, ci si de durata ei in special a celei generale care constituie un factor important ce influenteaza starea nou-nascutului.
Rahianestezia pentru operatia cezariana – prezinta doua inconveniente majore:
• hipotensiunea marcata (mai ales daca se asociaza cu sindromul de cava);
• cefalee postoperatorie – apare la aproximativ 36-48 h de la operatie.
Din aceste motive procentul de rahianestezii pentru operatia cezariana ramane destul de scazut in comparatie cu anestezia generala de exemplu.
Rahianestezia necontrolata si necorectata in timpul interventiei produce anoxie fetala prin hipotensiune materna, retractia uterului pe fat si scaderea cantitatii de sange din placenta. Daca rahianestezia este controlata si corectata ea nu este nociva pentru fat.
Anestezia locala
Sunt medici care sustin ca anestezia locala este superioara celorlalte tipuri de anestezii pentru ca nu influenteaza negativ nici mama si nici fatul si ofera medicului conditii optime pentru lucru, insa confortul operatorului, cat si al mamei in momentul executiei interventiei chirurgicale este inferior celorlalte modalitati de anestezie.
Anestezia peridurala – mai frecvent folosita pentru pacientele care au debutat cu nastere pe cale naturala; in cazul in care se decide terminarea nasterii prin operatie cezariana se continua cu anestezie peridurala. Exista si paciente programate pentru operatie cezariena care solicita anestezie peridurala ca modalitate anestezica.
Ca tehnica, se monteaza cateterul si se injecteaza anestezicul cu 30 minute inainte de inceperea operatiei cezariene. Se poate mari confortul pacientei cu o anestezie intravenoasa suplimentara (hipnotic de tipul dormicum sau diazepam), fiind pastrata ventilatia spontana a pacientei.
Trusa de peridurala se gaseste in spitale insa, in aceasta privinta exista diferente de la spital la spital. Nu va sfatuiesc sa o cumparati inainte de a vorbi cu medicul dumneavoastra pentru ca s-ar putea ca medicul anestezist sa prefere numai un anumit tip de truse, astfel ca este bine sa va informati inainte de a o cumpara.
Anestezia epidurala a castigat teren in competitia cu celelalte modalitati de anestezie din timpul operatiei cezariene din mai multe motive:
• mama este constienta de ceea ce se intampla si poate actiona in sprijinul unei intrari in viata cat mai agreabila pentru nou-nascut;
• riscul anestezic este mult scazut atat in ceea ce priveste mama, cat si nou-nascutul;
• dozele de anestezic pot fi controlate mult mai eficient si efectul este mult mai specific.
Anestezia pe care eu o consider optima in cadrul operatiei cezariana este anestezia peridurala, aceeasi pe care o recomand si pentru nasterea vaginala, insa acest lucru depinde de situatia dumneavoastra, a sarcini si implicit a fatului la momentul nasterii; decizia finala fiind luata de anestezist impreuna cu medicul obstetrician ce v-a monitorizat buna dezvoltare a sarcinii.
