Diagnosticarea ADHD-ului la copii este una dintre cele mai grele si complexe investigatii medicale din domeniul tulburarilor comportamentale. Simptomele lui sunt impartite in 3 categorii - hiperactivitate, impulsivitate si deficit de atentie - si sunt primele luate in vedere in stabilirea diagnosticului. Multe dintre manifestari pot avea alte cauze, de aceea medicii extind cercul testarilor si la alte metode.
Cine pune diagnosticul de ADHD la copii?
Diagnosticul poate fi pus si de un pediatru care este specializat in astfel de boli, insa cei care pot depista cu acuratete boala sunt specialistii in boli mentale - psihologii, psihiatrii, consilierii sau angajatii serviciilor sociale.
Cum se pune diagnosticul?
Testarea micutului tau in vederea diagnosticarii acestei tulburari se face prin urmarirea unor comportamente specifice si a severitatii lor. Manifestarile luate in vizor difera in functie de unul dintre cele 3 tipuri de ADHD pe care-l poate avea copilul:
- ADHD prin hiperactivitate - impulsivitate;
- ADHD prin deficit de atentie;
- ADHD combinat.
Principalele simptome si manifestari ale copilului care sufera de ADHD sunt:
- hiperactivitate (agitatia frecventa a manutelor si picioarelor; incapacitatea de a sta locului, comportamente agitate in momente inoportune - catarat, alergat, sarit etc.; vorbit excesiv si neclar sau ilogic);
- impulsivitate (raspunde inainte de terminarea intrebarilor; nu isi poate astepta randul, ii intrerupe frecvente pe ceilalti);
- deficit de atentie (face greseli frecvente la scoala sau in alte activitati din cauza neatentiei; nu se poate concentra in diverse activitati; nu se poate organiza, nu asculta, nu urmeaza instructiuni; pierde frecvent lucruri).
Chiar daca unii copii manifesta aceste simptome, nu inseamna ca si sufera de aceasta tulburare comportamentala. De aceea, pentru diagnosticarea bolii, ele sa respecte cateva reguli esentiale:
- sa aiba o constanta de cel putin 6 luni in comportamentul micutului;
- simptomele sa apara inainte de varsta de 7 ani;
- sa se manifeste in 2 sau mai multe medii (de exemplu la scoala si acasa);
- sa determine aparitia unor probleme grave in comportamentul scolar si social.
Primul pas care este facut in depistarea afectiunii este examenul fizic al copilului. Urmatorul pas este trimiterea lui la specialisti in boli psihologice pentru a-l evalua. Toate masurile luate in prima faza au rolul de a exclude alte cauze care ar putea sta la baza felului in care se poarta copilul:
- traume emotionale (divortul parintilor, deces in familie etc.);
- probleme tiroidiene;
- probleme cu auzul;
- deficiente de invatare;
- anxietate;
- depresie.
Medicul va trece prin istoricul personal si medical al copilului si il va intervieva atat pe el, dar si pe voi. In cazul in care exista suspiciuni cu privire la diagnostic, el ar putea cere voie sa participe la diverse activitati scolare sau extracurriculare pe care le intreprinde in mod obisnuit pentru a-i observa indeaproape comportamentul.
Toate aceste masuri se iau pentru o cat mai buna acuratete a diagnosticului. Specialistii implicati in diagnosticarea bolii vor sa se asigure ca micutul nu sufera de alta boala care are ca simptome aceste tipuri de comportament.
Foto: centralhealthclinic.com
.JPG)
