Retardul mental este o expresie folosita pentru a descrie copiii si persoanele care se dezvolta intelectual sau cognitiv mai incet decat cei de varsta lor. Este vorba de o limitare a functiilor psihice care conduce la o dezvoltare intelectuala limitata. Expresia este considerata de multe ori ofensatoare, de aceea in ziua de azi se foloseste mai degraba expresia de dizabilitati intelectuale sau intarzieri in dezvoltare.
Un copil care are dizabilitati de invatare si dezvoltare nu inseamna ca nu poate invata. Chiar si copiii cu autism, sindrom Down sau paralizie cerebrala - toate considerate dizabilitati intelectuale - pot creste si deveni copiii foarte capabili in viata.
Care sunt cauzele retardului mintal?
Intarzierile in dezvoltarea intelectuala a copiilor apar adesea din cauza unor leziuni cerebrale sau a unor probleme care impiedica creierul sa se dezvolte in mod normal. Acestea pot aparea atat in cavitatea intrauterina, la momentul nasterii sau dupa aceea. Multe dintre cauzele retardului mental raman necunoscute. Iata cateva dintre ele:
- anomalii genetice (ale bebelusului);
- probleme si complicatii in sarcina (boli sau infectii ori medicamente care pot afecta dezvoltarea fatului);
- leziuni si traumatisme grave la nivelul capului oricand in copilarie sau la maturitate (in aceste cazuri dizabilitatile pot fi temporare sau permanente).
Care sunt simptomele?
Semnele si simptomele retardului mintal sunt exclusiv comportamentale. Copiii cu dizabilitati pot avea probleme in a invata sa mearga de-a busilea, sa se tarasca sau sa vorbeadsca inca de cand sunt bebelusi. Alte caracteristici specifice sunt intarzieri sau dificultati in:
- dezvoltarea limbajului (vorbirii in special);
- memorie;
- invatarea regulilor sociale;
- rezolvarea problemelor;
- gandirea logica;
- adaptarea sociala si in dezvoltarea aptitudinilor de auto-ingrijire si auto-adaptare.
Cum se trateaza dizabilitatile intelectuale?
Cu cat diagnosticul este pus mai devreme, cu atat tratamentul si recuperarea sunt mai rapide si mai eficiente. In recuperarea copilului sunt implicati mai multi specialisti si mai multe tipuri de terapii:
- logopedie;
- psihoterapie (terapie comportamentala);
- suport educational;
- medicatie.
Educatia speciala (cu ajutorul parintilor, educatorilor si profesorilor) trebuie facuta devreme in copilarie. Toti specialistii implicati in terapia copilului au scopul de a-l ajuta pe micut sa isi dezvolte cat mai multe dintre aptitudinile lipsa in vederea imbunatatirii calitatii vietii.
Multi copii cu dizabilitati de invatare au o viata activa si normala si reusesc sa se descurce pe propriile forte. Totul depinde de conduita terapeutica care se aplica, de eforturile celor din jur, dar si de alte boli de care ar putea suferi si care ar sta in calea dezvoltarii lui.
Cum se pune diagnosticul?
Medicul face o serie de teste copilului pentru a-si putea seama daca sufera de vreo dizabilitate intelectuala sau nu. El supune copilul unor teste care arata daca este capabil sa gandeasca si sa rezolve probleme.
Specialistii sustin ca pentru a se putea pune diagnosticul de retard mintal, copilul trebuie sa implineasca 3 criterii esentiale:
- sa aiba un coeficient de inteligenta sub 70;
- 2 sau mai multe probleme grave in comportamentul de adaptare al copiilor - comunicare, aptitudini interpersonale, sociale etc.;
- problemele comportamentale sa apara inainte de varsta de 18 ani.
