Infectiile neonatale

Infectiile neonatale comune

Cand parintii au un nou-nascut, ultimul lucru la care vor sa se gandeasca este o afectiune care sa intarzie externarea copilului din spital sau care sa necesite reinternarea bebelusului. Uneori, din nefericire, copii se nasc cu infectii care necesita teste aditionale si tratament.

Nou-nascutii sunt in mod particular susceptibili la anumite boli, mult mai mult decat copiii mai mari sau adultii.

Sistemul lor imunitar nu este dezvoltat adecvat pentru a face fata unei agresiuni bacteriene, virale sau parazitare care cauzeaza aceste infectii. Drept urmare, atunci cand nou-nascutii prezinta una dintre aceste afectiuni, ei pot necesita o anume perioada de internare, eventual chiar in unitatea de terapie intensiva neonatala.

Desi poate fi traumatizant sa-ti vezi copilul internat, acest lucru poate fi cea mai sigura modalitate de insanatosire atunci cand bebelusii sunt diagnosticati cu o infectie neonatala.

In cele ce urmeaza, iti prezentam cateva informatii despre infectiile neonatale comune, cum sunt dianosticate si tratate acestea.

Infectia cu streptococ de grup B (SGB)

Streptococul de grup B este o bacterie ce poate cauza o multime de infectii la nou-nascut. Unele dintre cele mai comune sunt septicemia, pneumonia si meningita. Bebelusii iau bacteria in general de la mamele lor in timpul nasterii – una din patru sau cinci femei insarcinate sunt purtatoare ale acestei bacterii, care se gaseste la nivelul rectului sau al vaginului, de unde se poate transmite cu usurinta la nou-nascut daca mama nu primeste tratament antibiotic preventiv.

Bebelusii cu SGB prezinta adesea semne de infectie in prima saptamana de viata, desi unii dintre ei dezvolta manifestari tardive ale infectiei la cateva saptamani sau chiar luni dupa nastere. In functie de tipul infectiei pe care o cauzeaza bacteria (pneumonie sau septicemie), copilul poate prezenta probleme ale respiratiei sau de apetit, temperatura instabila, agitatie sau planset neobisnuit.

Diagnostic si tratament pentru SGB

Pentru a diagnostica infectia cu SGB, doctorii fac teste de sange si culturi din sange, urina si, daca este necesar, din lichidul cerebrospinal pentru a evidentia prezenta bacteriei.

Pentru culturi, doctorii pun o mostra din sangele copilului sau dintr-un alt fluid intr-un vas special cu un mediu bogat hranitor si apoi asteapta sa vada daca bacteria creste in acel mediu.

Aceste teste pot identifica mai multe tipuri de bacterii ce pot cauza boli, inclusiv SGB, listeria sau E. Coli. Infectiile cauzate de SGB se trateaza cu antibiotice sub ingrijire atenta si monitorizare in spital.

Infectia cu E. Coli si meningita la bebelusi

Infectia cu E. Coli

Escherichia Coli este o alta bacterie ce determina unele dintre infectiile neonatale obisnuite, inclusiv infectii de tract urinar, septicemie, meningita si pneumonie. Toata lumea poarta E. Coli in organism, si bebelusii se infecteaza in timpul trecerii prin canalul de nastere sau prin simplul contact cu lucrurile din spital sau acasa.

Marea majoritate a nou-nascutilor ce prezinta o infectie cu E. Coli au un sistem imunitar fragil care nu poate tine in frau aceasta bacterie comuna, larg raspandita.

La fel ca in cazul altor infectii bacteriene, simptomele bebelusilor vor depinde de boala pe care o au, dar febra, nelinistea neobisnuita, agitatia sau lipsa de apetit sunt cele mai comune semne.

Diagnosticul si tratamentul infectiei cu E. Coli

Doctorii diagnosticheaza infectia cu E. Coli prin culturi de sange, urina sau fluid cerebrospinal, si o trateaza cu antibiotice.

Meningita

Meningita este o inflamatie a membranelor din jurul creierului si a maduvei spinarii, ce poate fi cauzata de virusi, fungi si bacterii, inclusiv listeria, SGB si E. Coli.

Nou-nascutii pot fi infectati cu unul dintre aceste microorganisme in timpul nasterii sau din mediul lor inconjurator, mai ales daca au un sistem imunitar scazut care ii face mai susceptibili la aceste infectii.

Simptomele infectiei la nou-nascuti nu sunt foarte specifice si pot include plans persistent, iritabilitate, somnolenta, letargie, refuzul sanului sau al biberonului, temperatura corporala joasa sau instabila, icter, paloare, probleme cu respiratia, roseata pielii, varsaturi sau diaree. Pe masura ce boala progreseaza, fontanelele copiilor sau punctele moi, pot incepe sa se bombeze.

Diagnosticul si tratamentul meningitei

Meningita, mai ales meningita bacteriana, este o infectie severa a nou-nascutului. Daca doctorul suspecteaza aceasta boala, va face o punctie spinala (cunoscuta si ca punctie lombara), inserand un ac in sira spinarii cu care se va extrage o mostra de lichid cerebrospinal. O cultura sau alte teste facute acestui lichid poate evidentia, de asemenea, meningita.

Tratamentul depinde de cauza specifica. Copiii cu meningite bacteriene si fungice vor fi tratati cu antibiotice, in timp ce meningitele virale pot fi tratate cu medicatie antivirala. Toti copiii cu meningita sunt de obicei internati in spital, unde sunt monitorizati si primesc tratament intensiv.

Septicemia, candidoza si conjunctivita la nou-nascuti

Septicemia

Septicemia este o infectie severa care implica inmultirea germenilor in sange si tesuturi. Poate fi cauzata de virusi, fungi, paraziti, sau bacterii. Unii dintre acesti agenti infectiosi sunt contactati in timpul nasterii, altii sunt culesi din mediul inconjurator.

La fel ca in cazul meningitei, simptomele septicemiei nu sunt specifice si variaza de la copil la copil. Un ritm cardiac scazut, probleme cu respiratia, icter, probleme de alimentatie, temperatura joasa sau instabila, letargie sau agitatie extrema pot fi semne ale acestei boli.

Diagnosticul si tratamentul septicemiei

Pentru a diagnostica sau trata septicemia, doctorii fac analize de sange si uneori examineaza lichidul cerebrospinal si alte lichide din organism, cautand bacterii sau alti patogeni.

Doctorii cauta in general septicemia sau meningita folosind acelasi set de analize. Odata ce se pune diagnosticul pozitiv, copilul va fi internat in spital unde va primi o cura de antibiotice.

Candidoza

Candidoza este o crestere peste valorile normale a unui fung Candida, ce se gaseste in organismul fiecarui om si duce la o infectie fungica.

La nou-nascuti, apare de obicei ca o roseata la nivelul zonei scutecului, dar bebelusii pot dezvolta candidoza orofaringeala (in gura sau gat).

Poate cauza descuamari in colturile gurii si placarde albe pe amigdale, palat, buze sau in interiorul barbiei. Nou-nascutii care fac candidoza au cules adesea fungii din vaginul mamei in timpul travaliului.

Diagnosticul si tratamentul candidozei

Uneori, doctorul va lua o bucata din unul dintre aceste placarde din gura si il va examina pentru a gasi semne de infectie fungica.

In majoritatea cazurilor, aceasta procedura nu este necesara si tratamentul va fi initiat pe baza aspectului leziunilor gurii. Candidoza poate fi tratata cu medicamente antifungice sub forma lichida.

Conjunctivita

Unii nou-nascuti dezvolta o inflamatie a conjunctivei (membrana care acopera ochii), cunoscuta sub numele de conjunctivita, care apare ca o roseata sau umflatura in ochi, insotita de o scurgere. Ambele infectii, bacteriene si virale pot cauza conjunctivita la nou-nascuti.

Diagnosticul si tratamentul conjunctivitei

O examinare fizica si niste teste de laborator ale secretiei din ochi, il vor ajuta pe doctor sa determine cauza infectiei. Pentru a trata conjunctivita la nou-nascuti, doctorii pot folosi antibiotice, picaturi pentru ochi sau unguente.

Infectia poate fi foarte contagioasa, astfel incat doctorul poate sugera ca ceilalti copii din familie sa-si limiteze contactul cu nou-nascutul. Daca se suspecteaza un tip mai serios de conjunctivita, poate fi necesara spitalizarea in vederea tratamentului.

Infectiile congenitale la nou-nascut

Multe infectii care afecteaza nou-nascutii se transmit de la mama la copil in timpul nasterii sau in timpul sarcinii. Deoarece copilul se naste cu ele, sunt numite infectii congenitale. Acestea sunt cauzate adesea de virusi, dar pot fi date si de bacterii, fungi si paraziti.

Infectiile congenitale includ: HIV (care cauzeaza SIDA); rujeola (German measles); varicela zoster (varsat de vant); sifilis; toxoplasmoza si citomegalovirus, cea mai comuna infectie congenitala ce duce la pierderea congenitala a auzului. Unele dintre aceste infectii, cum ar fi infectia cu SGB si listerioza, pot fi luate fiecare fie de la mama, fie mai tarziu din mediul de viata al nou-nascutului.

Este mai probabil ca bebelusii sa se nasca cu infectie daca mama a fost infectata pentru prima data in timpul sarcinii cu un anumit tip de germeni. Oricum, transmiterea la fat nu se face intotdeauna, astfel ca multi copii nascuti din mame infectate nu fac aceasta infectie. Alti nou-nacuti nu prezinta initial semnele infectiei, dar pot sa le dezvolte mai tarziu.

Gradul de risc al copilului depinde adesea de momentul in care mama a fost expusa la germeni. In cazul unor infectii cum ar fi rubeola si toxoplasmoza, riscul este mai mare in timpul primului trimestru.

Daca mama se infecteaza atunci, aceasta poate cauza probleme serioase cum ar fi boli de inima, afectari cerebrale, surzire, afectari oculare sau chiar pierderea sarcinii. Infectiile aparute mai tarziu in timpul sarcinii pot duce la efecte severe asupra fatului, dar pot duce si la probleme in dezvoltarea sau cresterea copilului.

Unele semne precoce de posibila infectie congenitala sunt: un cap mai mare sau mai mic decat normal, un corp mic, probleme cu ochii, roseata pielii, icter, organe abdominale marite si un suflu cardiac.

Diagnosticul si tratamentul infectiilor congenitale

Daca doctorul suspecteaza o infectie congenitala la nou-nascut, va trebui sa faca analize ale sangelui si culturi de sange sau de alte fluide ale nou-nascutului si ale mamei pentru a incerca sa puna un diagnostic.

Tratamentul include adesea medicatie antivirala sau antibiotica, folosite pentru a trata bolile pacientilor mai in varsta, precum si asistenta intensiva pe perioada spitalizarii.

Infectiile congenitale pot de asemenea sa necesite ingrijire medicala pe perioada recuperarii pentru a descoperi orice complicatie a bolii care poate aparea in timpul cresterii copilului.

Complicatiile si prevenirea infectiilor neonatale

Complicatii ale infectiilor neonatale

Daca infectiile neonatale nu sunt tratate prompt sau daca se raspandesc, pot avea consecinte grave. Deoarece corpul bebelusilor si organele sunt supuse unui proces de dezvoltare rapid, orice intrerupere a acestui proces poate duce la complicatii, incluzand probleme de crestere, de dezvoltare, neurologice, cardiace, respiratorii sau senzoriale.

In unele cazuri severe, infectiile neonatale pot fi adesea fatale.

Cu sistemul lor imunitar fragil, bebelusii nu sunt bine echipati pentru a putea face fata infectiilor. Prematurii sau bebelusii ce au un sistem imunitar compromis au un risc si mai mare de a dezvolta boli grave datorate unor bacterii sau virusuri ce pot cauza doar o simpla raceala la copii mai mari.

Un diagnostic precoce, urmat de tratament si monitorizare atenta a evolutiei in centre specializate ii confera bebelusului cele mai bune sanse pentru a invinge infectia.

Pot fi prevenite infectiile neonatale?

Daca o femeie insarcinata este diagnosticata cu una dintre aceste infectii sau este considerata a fi predispusa la aceste infectii, anumite masuri de preventie pot scadea probabilitatea ca ea sa transmita infectia bebelusului ei. Deoarece multe infectii pot fi tratate cu medicamente ce se pot da mamei in timpul sarcinii, testele efectuate mamei sunt extrem de utile.

In multe cazuri, un test rapid al sangelui sau al altui fluid pot determina daca o femeie insarcinata necesita tratament. Pentru o femeie cu listerioza, o cura de antibiotice previne de obicei transmiterea bacteriei la fat. Femeile care sunt HIV pozitive sunt sfatuite sa ia medicatie antiretrovirala in timpul sarcinii pentru a scadea riscul ca bebelusii lor sa contacteze infectia HIV.

Alte infectii neonatale sunt cel mai bine prevenite prin masuri ce tin la distanta femeia insarcinata de a dezvolta infectia. Femeile se pot proteja pe ele insele si pe bebelusii lor nenascuti, luandu-si cateva masuri simple de siguranta:

• Sa se asigure ca au fost imunizate impotriva infectiei cu virusul rujeolei si cel varicelo-zosterian inainte de a ramane insarcinate;

• De asemenea, spalarea si prepararea termica a alimentelor, spalarea regulata a mainilor (in special inainte si dupa prepararea hranei, dupa folosirea toaletei si dupa ce au intrat in contact cu fluidele si umorile corpului) si evitarea tuturor contactelor cu pisici sau alte animale, vor reusi sa scada riscul de a contacta bacterii si paraziti ce duc la infectii cum ar fi Listerioza si toxoplasmoza;

• Practicand sexul protejat in timpul sarcinii vei evita bolile cu transmitere sexuala care pot duce la infectii congenitale;

• Unele masuri preventive sunt luate de rutina in timpul sarcinii sau delivrentei. Multi doctori recomanda ca mamele insarcinate sa faca un simplu test pentru a verifica daca mama este purtatoare de SGB.

Daca este, ea va primi tratament intravenos cu antibiotice in timpul delivrentei pentru a scadea riscul de transmitere a bacteriei la copil. Doctorii vor pune de asemenea picaturi de antibiotic sau unguente in ochii nou-nascutilor pentru a preveni conjunctivita cauzata de gonoree.

Cand sa suni medicul pediatru?

Suna medicul pediatru sau apeleaza la serviciul de urgenta daca nou-nascutul tau prezinta unul dintre aceste semne posibile de infectie:

• alimentatie saraca;

• dificultati de respiratie;

• neliniste;

• temperatura corporala joasa sau crescuta;

• coloratie rosiatica a pielii sau modificarea culorii pielii;

• plans persistent;

• iritabilitate neobisnuita.

O schimbare semnificativa in comportamentul copiilor, cum ar fi faptul ca deodata doarme tot timpul sau nu doarme mai deloc, poate fi un indicator ca ceva nu este in regula.

Aceste semne sunt de o importanta si mai mare in special daca copilul are mai putin de 2 luni. Pentru a fi sigura ca ramane sanatos, fa-i un control imediat ce suspectezi o problema.