Mamica adrianad
Bebe Adrian David
Cresterea unui copil reprezinta cea mai importanta slujba si responsabilitate, dar si cel mai mare privilegiu. Adevarul este ca lucrurile de valoare cer sacrificii. Privilegiul de a creste un copil ar trebui tratat cu respect si, oarecum, cu teama.
Fie ca sunt buni sau mai putin buni, bine intentionati sau nu, parintii au cea mai mare influenta in viata copiilor lor. Munca noastra, a parintilor nu este deloc usoara si implica multa responsabilitate, tact si discernamant.
Dupa o dragoste mare am avut marea bucurie de a afla ca vom deveni parinti. Cuvintele sunt prea sarace pentru a va putea descrie clipele minunate pe care le-am trait impreuna cu sotul meu cand am aflat ca vom avea un baietel.
Maternitatea mi-a schimbat viata
Cred ca pot indrazni sa spun ca maternitatea mi-a schimbat viata radical, este ceva ce nu poate fi inlocuit de absolut nimic, este o experienta care te imbogateste, este un mod de a-ti retrai copilaria, de a te simti tanara, de a crede iarasi ca totul este posibil.
Primele momente din viata bebelusului sunt unice si de neuitat. In timpul sarcinii stai ore intregi si incerci sa iti imaginezi cum va arata bebelusul tau si cum se va simti prima oara cand il vei tine in brate. A aparut relativ tarziu in viata mea (spun asta comparandu-ma cu celelalte mame pe care le cunosc), cand eu aveam deja 31 de ani, dar intr-un moment potrivit.
Pe data de 14 martie (ziua de nastere a lui tati), bebelusul a miscat prima oara, am simtit asa, ca un fluturas in burtica. Pentru tati a fost cel mai frumos cadou. A mai fost un moment foarte emotionant la ecografia morfofetala. Doctorul ne-a tinut in suspans, uite mainile, uite piciorusele, ne explica totul pe un ton foarte doct, si pe sotul meu il treceau toate apele.
Tot baietel, nu?
De-abia la sfarsit am aflat sexul copilului: "Da, probabil, masculin". De atunci, la fiecare ecografie, tati intreba: Tot baietel, nu? De la 3 luni pana pe la 5 luni m-am simtit perfect, a fost o perioada buna, aveam pofta de mancare, m-am plimbat, am exagerat un pic cu efortul.
Nasterea a fost la termen, s-a auzit mai intai un scancet asa, infundat. Ingrijorata, l-am intrebat pe doctor de ce nu plange copilul. Si el a zis: Stati asa, ca o sa planga!. Dupa doua secunde, baietelul s-a pus pe un urlat, era sala mare si se auzea cu ecou.
Instantaneu, am inceput si eu sa plang. Plangeam cu spasme, nu puteam sa ma mai opresc. Nu credeam ca o sa am asa o reactie. Nu-mi venea sa cred ca am nascut, ca e copilul langa mine. Mi l-au aratat: era brunetel, cu ochisori mirati, era asa cald, catifelat, era ...
Doamne, am plans de n-am mai stiut de mine! Micutul Adrian David a avut la nastere 51 cm si 3.850 g. In prima luna, am avut deseori sentimente de frustrare, mi se parea ca nu sunt o mama buna. Insa m-am tinut tare, nu am cazut in depresie, m-am gandit ca se rasfrange asupra copilului in primul rand.
Instinctul de mama are ultimul cuvant
Cu rabdare foarte multa si cu perseverenta te apropii de copii, nu se intampla totul imediat. Ma informez cat mai mult, dar instinctul de mama are ultimul cuvant. Adrian David a zambit prima oara pe la 6 saptamani, m-a bufnit plansul instantaneu.
A fost miraculoasa transformarea lui, cum deschidea ochii asupra lumii. Cerea multa afectiune si atentie. Dupa ce manca, statea linistit vreo 10 minute, si, daca vedea ca nu il iau in brate, incepea sa planga. Pe viitor imi doresc sa ne spunem totul, sa fim prieteni.
Nu am vrut sa fiu o mama exagerat de protectoare, l-am luat cu mine peste tot. Ma vad o mama deschisa, cu un copil sociabil. Adrian David o sa studieze mult – asta e principala preocupare a lui tati. Noi, parintii, o sa-i oferim ocazia sa calatoreasca, sa invete, sa aleaga.
O sa-l dam la un sport, vrem sa stie o limba straina, doua. Vrem sa se bucure de copilarie. Sigur, o sa-l sustinem daca observam ca are un talent deosebit. Si o sa-l iubim neconditionat. Scopul nostru este de a-l ajuta sa devina matur si independent, capabil sa infrunte greutatile vietii cu incredere si prin propriile puteri.
Iubirea neconditionata
Credeam ca nunta a fost cea mai importanta zi din viata mea, atat de mult am planificat si mi-am dorit acest moment, dar ziua in care s-a nascut Adrian David a fost de o mie de ori mai frumoasa, nu se compara cu nimic. De cand il avem, parca nu mai suntem aceleasi persoane.
Nici nu imi imaginam genul asta de iubire, neconditionata. Ne place uneori sa-l privim noaptea cand doarme. E atat de senin, de linistit! Uneori viseaza in somn, zambeste destul de des si ne inchipuim ca are amintiri din "tara ingerasilor".
Speram ca vom avea un copil dragalas, insa Adrian David a intrecut orice asteptare, e un copil foarte reusit si sanatos. Mai avem multe de invatat, avem un drum lung de parcurs si speram sa fie presarat doar de bucurii.
Daca am putea, i-am aduce si luna de pe cer. Bucuria noastra este atat de mare incat ne putem declara impliniti. Incercam sa fim un bun exemplu pentru el. Va dorim tuturor parintilor sa aveti momente cel putin la fel de fericite ca cele pe care le traim noi. Adriana si Alexandru
Povestea sarcinii tale poate aparea aici!
Trimite-ne povestea ta pe e-mail la info@copilul.ro sau posteaz-o pe blogul tau si trimite-ne link-ul.
Nu uita sa ne trimiti pe mail si fotografii cu tine in timpul sarcinii si cu bebelusul tau!
.jpg)
