Una dintre cele mai mari temeri ale unei femei este sarcina oprita in evolutie, o complicatie nefericita soldata cu decesul fatului in pantecul mamei.
Cauzele acestei ocurente dramatice nu sunt in exclusivitate legate de anomaliile genetice, asadar pot fi prevenite. Oamenii de stiinta au reusit sa demonstreze influenta altor factori care tin de stilul de viata al gravidei, precum dependenta de tutun si alcool sau diabetul netratat.
Impactul psihologic al sarcinii oprite din evolutie poate fi devastator in anumite cazuri, de aceea anticiparea pericolelor asociate cu aceasta problema are o importanta majora pentru orice femeie care viseaza sa devina mamica.
Sarcina oprita in evolutie: ce este si de ce se petrece?
Sarcina oprita in evolutie reprezinta intreruperea spontana a vietii intrauterine a fatului in jurul celei de-a 20-a saptamana de graviditate. Medicii sustin ca cea mai frecventa cauza a decesului bebelusului o reprezinta anomaliile genetice, mai exact defectele cromozomiale ale fetusului care impiedica dezvoltarea si supravietuirea acestuia.
Alte cauze identificate de specialisti
- tulburarile endocrine ale mamei (deficitul de progesteron determina o interactiune slaba intre ou si endometru, precum si o nutritie deficitara a acestuia);
- afectiunile uterine si ale anexelor (uterul septat, uterul bicorn, atrofia endometrului, fibroamele uterine);
- hipertiroidia, hipotiroidia si ovarele polichistice impiedica evolutia normala a sarcinii si predispun la avort spontan;
- factorul RH negativ (cauze imunologice);
- factorii externi: carente alimentare, alcoolism, consum de droguri, traumatisme.
Simptomele unei sarcini oprite in evolutie sunt pierderea de sange pe cale vaginala si contractiile uterine. Examinarea ecografica este cea care poate confirma stagnarea sarcinii.
Prevenirea sarcinii oprite din evolutie
Cele mai noi constatari stiintifice cu privire la prevenirea cauzelor opririi din evolutie a unei sarcini sugereaza faptul ca o femeie isi poate mari singura sansele de a avea o gestatie stagnata.
In unul din studiile efectuate in acest sens, aproximativ 500 de femei care au pierdut sarcina in acest fel au acceptat autopsia si testarea genetica a fatului, examinarea placentei si analiza istoricului medical al acestora.
In final, s-a constatat ca anomaliile placentei (cheagurile de sange, de pilda) au fost responsabile pentru 24% din pierderile de sarcina evaluate. Anomaliile genetice fetale, precum trisomia 13 si 18, au ocupat un procent de 18% in randul cauzelor de stagnare a sarcinilor.
In 13% din cazuri, infectiile (bacteriene si virale - E. coli, parvovirusul, citomegalovirusul) au impiedicat dezvoltarea fatului, iar 10,4% din cauze au fost reprezentate de anomalii ale cordonului ombilical.
Hipertensiunea arteriala a condus la oprirea din evolutie a unui procent de 9% din sarcini, pe cand alte afectiuni medicale ale mamei s-au remarcat intr-o pondere de 8% (diabet, lupus, afectiuni ale tiroidei).
Medicii au atras atentia asupra efectelor pe care un diabet netratat corespunzator le poate avea asupra fatului: toate mamicile participante la studiu si-au pierdut bebelusul din pricina controlului deficitar al acestei afectiuni.
Un alt studiu in acest sens a analizat factorii de risc corelati cu stilul de viata al femeilor, din perioada anterioara sarcinii.
In final, s-a constat ca fumatul cu trei luni inainte de conceptie, supraponderalitatea/obezitatea si consumul de droguri anterior cresc in mod semnificativ predispozitia catre oprirea din evolutie a unei sarcini. Prin urmare, cercetarea demonstreaza ca orice femeie poate controla intr-o masura relevanta ponderea riscului de a-si pierde bebelusul dorit, luand masuri din timp cu privire la starea sa de sanatate.
Acest lucru implica:
- renuntarea la tutun cu minimum jumatate de an inainte de conceptie;
- excluderea alcoolului si a altor substante nocive din consum, fara exceptie;
- evaluarea amanuntita a starii de sanatate si tratarea afectiunilor existente inainte de conceptie;
- asumarea unui stil de viata echilibrat si transformarea lui intr-o obisnuinta pentru sanse maxime de a duce o sarcina pana la capat.
