Crizele de isterie sunt o prezenta fireasca din copilarie. Nu exista copil care sa nu aiba la un moment dat un acces de furie sau de plans greu de uitat de parinti. Nu sunt placute, apar in cele mai nepotrivite situatii si reprezinta de cele mai multe ori un mod de santaj pentru a obtine ceea ce doresc. In loc sa le vezi ca pe niste catastrofe comportamentale, poti profita sa faci din ele un instrument de educatie.
De ce au copiii accese de furie?
Crizele de isterie sunt la fel de comune printre baieti, cat si printre fete. Ele apar cu precadere intre 1 si 3 anisori.
Cauzele acestor crize dramatice sunt aceleasi cam in toate situatiile:
-
copilul cauta sa atraga atentia parintilor;
-
au astfel de accese cand sunt obositi, tristi, infometati sau cand nu se simt in largul lor;
-
crizele apar si dintr-o oarecare nevoie de autonomie (copiii mici vor sa aiba un oarecare control asupra mediului inconjurator – poate mai mult decat sunt capabili sa o faca, dar nu isi dau seama de asta).
Crizele de isterie sunt adesea un rezultat al frustrarii copiilor, atunci cand nu pot obtine ceva. De exemplu atunci cand vor neaparat sa le cumperi o jucarie si nu o faci, copiii fac adevarate astfel de scene.
Acestea apar in special in cel de-al doilea an de viata, o perioada in care micutii abia isi dezvolta limbajul. Copiii de aceasta varsta inteleg mult mai multe lucruri decat pot exprima. Astfel de crize apar si din imposibilitatea de a comunica ceea ce simt, este pana la urma o forma de comunicare. Copilul transmite ca ceva nu este in regula, ca este nefericit, nemultumit, speriat, incomodat de ceva.
Cum se manifesta in general accesele de furie?
-
plans in exces;
-
vaicareala;
-
tipete;
-
lovituri;
-
senzatia de sufocare.
Cum sa previi crizele de plans ale copilului?
-
asigura-te ca micutul primeste suficienta atentie din partea ta;
-
incearca sa ii oferi sansa copilului de a detine controlul asupra unor lucruri, oricat de marunte ar fi (si-ar putea satisface nevoia de independenta intr-o oarecare masura);
-
tine copilul departe de lucrurile si obiectele pe care nu are voie sa le foloseasca; daca le tii la vedere creezi oportunitatea declansarii crizelor; daca nu le vede, nu le va cere;
-
ai grija sa tii mereu copilul intretinut si sa faci cu el diverse activitati distractive; nu lasa copilului sa se plictiseasca si sa gaseasca o portita prin care sa dea nastere unor crize;
-
atunci cand iti cere ceva (de exemplu o noua jucarie) nu il refuza categoric, ia in considerare dorinta lui, discut-o cu el si ajungeti impreuna la un compromis; un refuz categoric nu face altceva decat sa inrautateasca lucrurile;
-
invata sa cunosti limitele copilului tau; de exemplu, daca stii ca este obosit, nu este cazul sa il iei dupa tine la cumparaturi sau intr-o alta locatie, ci mai bine il lasi sa se odihneasca sau il bagi la somn.
Cum faci fata crizelor de isterie?
Cel mai important lucru pe care trebuie sa il faci atunci cand ai de-a face cu o astfel de criza, indiferent de cauza, este sa iti mentii calmul, chiar daca iti este foarte greu. Nu complica si mai mult situatia manifestandu-ti propriile frustrari. Copiii simt imediat cand parintii devin frustrati si anxiosi si pot profita de asta, facand accesele si mai puternice. Respira adanc si incearca sa gandesti cat mai lucid.
Copilul vede in tine u exemplu de comportament si de stil de viata. Daca folosesti agresiunea fizica nu vei rezolva nimic, ci doar vei fi un exemplu negativ pentru ca ii vei da ocazia copilului sa o foloseasca la randul lui cand va trece prin situatii similare.
In primul rand trebuie sa incerci sa intelegi ce se intampla cu micutul. Incearca sa iti dai seama de cauza acelui acces de furie. Crizele se controleaza mai usor daca stii care este cauza lor.
Copiii trebuie lasati sa se calmeze intr-o prima faza. Ei trebuie lasati intr-un loc linistit si sigur pentru a se calma, in camera lor de exemplu. Nu trebuie sa ii dai o limita de timp, ci sa ii spui ca sa stea acolo pana cand se linisteste. Apoi sa discuti cu el despre ce s-a intamplat si sa il inveti sa isi exprime verbal sentimentele, decat comportament.