Copiii si prietenii imaginari

Copiii si prietenii lor imaginari reprezinta un subiect destul de delicat. La cativa anisori, copiii incep sa aiba prieteni "imaginari", spre exasperarea si panica parintilor, care si-ar dori mai degraba sa vada ca pustii lor au prieteni "reali" si o viata sociala armonioasa.

Prietenii imaginari ai copilului reflecta adesea imaginea unui:

• alt copil;

• animal;

• personaj magic;

• unui erou din povesti si desene etc.

Cei mai multi copii, in special cei care nu au fratiori, dau nastere unor prieteni imaginari intre 2 ani si jumatate si 3 ani.

Aparitia acestor tovarasi, in principal de joaca, este o parte normala a dezvoltarii copilului.

In mod normal, prietenii imaginari incep sa dispara inainte ca micutul tau sa implineasca 6 ani. Insa nu te speria daca acest lucru nu se intampla exact atunci. Nu uita ca fiecare copil este o individualitate unica care se dezvolta in felul sau.

Nu este o situatie de speriat daca observi ca micutul tau are prieteni imaginari. Acest lucru arata ca micutul tau este creativ. Ii ajuta sa isi dezvolte latura sociala. Ei au in acest fel langa ei in permanenta o "persoana" pregatita sa-i raspunda tuturor nevoilor lui interioare si il ajuta si in interactiunile cu ceilalti copii. Imaginatia debordanta a micutilor alimenteaza aceasta creatie fantastica – o entitate care ii insoteste in timp ce ei descopera lumea.

Primii nascuti, precum si copiii cu inteligenta peste medie, au in general prieteni imaginari. Acestia ii ajuta sa faca distinctia intre bine si rau. Spre exemplu, copilul ar putea da vina pe prietenul imaginar pentru un pahar varsat.

Prietenii fictivi ai copilului ii permit copilului sa aiba o viata privata, intima in care adultii nu au loc pentr. Ei permit copilului sa detina controlul deplin asupra unei persoane si independenta intr-o perioada avietii copilului in care ceilalti au tendinta sa preia controlul asupra vietii lui.

Alt rol al prietenilor imaginari este acela ca ii ajuta pe micuti sa se descurce si sa se confrunte cu sentimente puternice precum temeri sau furie, inzestrandu-l pe prietenul lui cu puterea de a nu fi curajos si de a-l proteja. In acest fel, copilul reuseste sa isi depaseasca anumite temeri si sa faca fata unor situatii stresante.

Desi prietenii inchipuiti ai micutilor reprezinta o parte importanta din dezvoltarea lor normala, in multe cazuri acest comportament al copilului permite parintilor sa sesizeze anumite probleme cu care se confrunta ei si sa ia masuri:

• daca micutul tau iti spune ca prietenul lui imaginar se teme de intuneric, este foarte probabil ca el sa fi cel caruia ii este frica de intuneric;

•   in acest fel, poti sa lucrezi cu micutul tau pentru a-l ajuta sa isi depaseasca temerile; 

• daca prietenul fictiv are un comportament neadecvat si se baga adesea in probleme este foarte posibil ca micutul tau sa fie astfel prin intermediul amicului lui; daca esti destul de abila, poti sa afli multe lucruri despre micut, pe care le ascunde de obicei fata de tine (de exemplu daca spune ca prietenul lui a spart vaza din sufragerie, este cert ca de fapt el a facut asta etc.);

• copiii se folosesc de prietenii lor imaginari pentru evita sa faca anumite activitati.

Atat timp cat copilul tau este activ, vesel, se joaca cu alti copii si se bucura sa faca diverse activitati cu tine, prietenul imaginar nu constituie o problema.

Daca micutul are tendinta sa investeasca mult prea mult timp si sentimente in prietenul lui, sa se izoleze si sa ramana "agatat" in acea lume ireala, fara a mai lua contact cu realitatea atunci este bine sa investighezi mai mult problema.

Nu trebuie sa-i ceri imperativ sa "nu se mai prefaca" sau sa il contrazici cu privire la existenta acestui prieten fictiv. Nu exista niciun motiv pentru care sa il faci pe copil sa se simta ciudat pentru ca vorbeste cu cineva care nu exista.

Daca copilul tau are tendinta sa dea vina pe prietenii imaginari pentru toate boacanele, accepta explicatiile lui, reamintindu-i totusi regulile casei in ceea ce priveste sinceritatea si responsabilitatea. Totusi nu te implica prea mult in acest joc imaginar. Este bine ca tu sa fii cea care ii reaminteste mereu bariera dintre realitate si imaginatie. Vorbeste-i si explica-i mereu diferenta dintre ceea ce este real si ce este fictiv. Pastreaza-l mereu conectat la realitate, fara a-i interzice in vreun fel prezenta prietenului imaginar.

Daca, dimpotriva, introduci prietenul fictiv in rutina voastra zilnica, trebuie sa te astepti sa ii ai alaturi pentru mult timp. Daca treci cu gratie si subtilitate peste acest subiect, copilul va depasi mai usor si mai repede aceasta faza de dezvoltare.

Pe masura ce copilul creste este indicat sa il ajuti sa stea cat mai mult conectat la lumea reala. Ofera-i diverse experiente de care sa se bucure alaturi de alti copii sau chiar de voi. Daca ii creezi un mediu real atractiv pentru el (cu jocuri, plimbari, vacante, drumetii etc.), micutul isi va pierde treptat interesul pentru micutul lui prieten fictiv.

Citeste pe aceeasi tema si Comportamentul social si Rationament si fantezie.