Pe zi ce trece cercetatorii fac progrese in ceea ce priveste descoperirea tratamentului pentru ADHD, dar si in ceea ce priveste felul in care afecteaza copiii si cum poate fi controlat mai usor. Din pacate este o boala greu de investigat ,de aceea medicii fac eforturi pentru a gasi metode si tehnici utile de a evalua si controla boala. Iata cateva descoperiri recente!
Deficitul de atentie este un "defect" neurologic si se caracterizea in principal prin incapacitatea copilului de a se concentra pe o anumita activitate. Este una dintre cele mai frecvente tulburari comportamentale.
1. Unii copii cu ADHD nu manifesta simptome clasice
Cand spui ADHD te gandesti aproape instant la un copil permanent agitat, impulsiv, incontrolabil etc. Desi acestea sunt semne clasice, este esential sa stii ca nu toti cei care sufera de ea au tulburarea. Mai mult chiar, specialistii avertizeaza ca unii dintre ei sunt chiar calmi. In acest fel, boala ramane nediagnosticata si netratata afectand pe termen lung viata copilului.
2. Nu toti copiii impulsivi si hiperactivi au ADHD
Acelasi lucru este valabil si in sens invers. Nu toti copiii care sunt agitati si impulsivi sufera de ADHD. Acestia sunt tratati adesea pentru o boala pe care nu o au. Aceste comportamente pot fi simptom al altor boli ca apneea de somn, probleme de vedere, afectiuni ale auzului, stres sau traumele emotionale severe etc.
3. ADHD-ul poate fi diagnosticat mai devreme de 3 ani
Prescolarii au in general si in mod firesc o atentie scazuta si o putere de concentrare slaba, astfel ca uneori medicii sunt ezitanti in a se pronunta cu privire la diagnosticul de ADHD la aceasta varsta.
Insa boala nu apare la varsta prescolara, debutul ei putand fi identificat mai devreme de aceasta varsta. Semnele includ agresivitate excesiva, probleme in a se concentra la sarcini si activitati simple si comportamente incontrolabile frecvente. Aceste reactii trebuie investigate cu atentie la medic.
4. Multi copii care ar trebui sa beneficieze de medicatie nu o iau
Parintii se feresc sa administreze medicamente copiilor si au mari retineri cand vine vorba de a da medicatie pentru ADHD. Desi aceasta este absolut necesara si utila (incepand cu varsta scolara), acestia sunt ingrijorati din cauza efectelor secundare din ce in ce mai controversate.
Desi se numesc stimulente sau excitante, ele ajuta la stimularea neurotransmitatorilor din creier pentru a controla hiperactivitatea si impulsurile si nu determina accentuarea lor.
Medicii sustin ca o doza administrata in proportii corecte il pune la adapost pe copil de efecte secundare severe.
5. ADHD-ul nu se trateaza numai cu medicamente
Aceasta tulburare nu este ca o durere de cap pentru care iei un medicament si trece. In conduita terapuetica a bolii intra medicatia, dar si implicarea parintilor in a ajuta copilul sa se descurce cat mai bine cu boala si sa aiba o copilarie fericita.
De asemenea, o parte importanta din tratament o constituie terapia comportamentala la psiholog sau psihoterapeut.
In plus, mai exista o serie de tratamente alternative pentru ADHD (arta, acupunctura, dieta, biofeedback etc.) care pot contribui la controlarea eficiente a bolii.
6. Copiii cu ADHD sunt predispusi accidentarilor
Acesti micuti sunt mai predispusi sa se raneasca in mici accidente casnice sau de joaca. Spre deosebire de alti copii ei sunt incapabili sa se gandeasca de 2 ori inainte sa actioneze si atunci sunt supusi mai adesea accidentarilor.
7. ADHD-ul apare adesea "la pachet" cu o alta afectiune
Copiii bolnavi au si afectiuni asociate. Ei nu sunt diagnosticati numai cu aceasta boala. Majoritatea au pe langa ADHD si deficiente de invatare, boli mentale grave, depresie, tulburare bipolara, sindrom Tourette etc.
Sursa foto: freepik
