Tulburarea de opozitie este caracterizata printr-un comportament sfidator, negativ si ostil al copilului fata de parinti, profesori sau orice alta autoritate. Specialistii sustin ca ea are adesea debutul pe la varsta prescolara si este o forma usoara si frecventa de tulburare de comportament. Cauzele sunt pe de-o parte genetice, iar pe de alta parte isi au originile in factorii care influenteaza dezvoltarea lui.
Care sunt cauzele tulburarii de opozitie?
Specialistii nu au reusit sa descopere cauzele exacte care stau la baza acestei tulburari. Ei sustin ca este influentata pe de-o parte de interactiunea factorilor biologici, sociali, psihologici, de dezvoltare si de stilul parental aplicat, iar pe de alta parte are o etiologie genetica. Se pare ca un copil crescut de parinti care sunt in mod constant ostili, conflictuali sau ostili are un risc crescut de a dezvolta tulburare de opozitie.
Daca micutul tau are ADHD atunci are sanse mari de a prezenta si comportament opozitional. ADHD-ul pare sa fie un factor de risc pentru aceasta problema. Impulsivitatea specifica in aceasta boala are tendinta de a-i irita usor pe ceilalti, iar acesti copii au adesea un comportament ostil si adesea criticat de ceilalti.
Cum se manifesta si care sunt simptomele?
Copilul care sufera de aceasta tulburare este mereu sfidator, negativist, obraznic si ostil in fata celorlalti, dar in mod special in fata celor care prezinta o autoritate pentru el. Acestuia nu ii place sa raspunda la anumite instructiuni sau sa primeasca ordine si refuza sa puna in practica si cele mai simple sarcini.
Uneori are tendinta sa ii invinuiasca pe ceilalti pentru greselile lui si se pierde foarte usor cu firea. Poate fi agresiv sau violent cu cei din jur. Acesta este adesea manios, dusmanos si este in cautare continua de razbunare. Are tendinta de a-i enerva cu usurinta pe cei din jur, cu sau fara motiv.
Copilul care sufera de tulburare de opozitie este adesea caracterizat ca fiind incapatant, obraznic, certaret, paracios, iar parintii au tendinta sa spuna despre el ca "este capatanos", "sare la bataie", "este iute la furie", "face numai ce vrea el" etc.
Mai toti copiii reactioneaza astfel in unele situatii si au tendinta de a intra in buclucuri. Insa cei care sufera de tulburare de opozitie sunt tot timpul asa si este foarte greu sa te intelegi cu ei. In plus, expertii sustin ca pentru diagnosticarea acestei tulburari trebuie ca un copil sa manifeste constant cel putin 4 sau mai multe astfel de simptome pentru o perioada constanta de minim 6 luni.
Cum se trateaza tulburarea de opozitie?
Tratamentul acestei tulburari este unul complex si multidisciplinar. Acesta implica pe de-o parte consiliere psihologica (individuala si de grup) si sustinere familiala intensa, dar pe de alta parte are si o abordare medicamentoasa.
Conduita terapeutica prescrisa de medici depinde de severitatea tulburarii la momentul diagnosticarii si de cat de motivati sunt parintii sa intervina si sa controleze aceasta situatie.
Daca acesta are o varsta foarte mica consilierea individuala iese din discutie. Doar ludoterapia - terapia prin joc - poate furniza informatii utile pentru controlarea si tratarea tulburarii.
Cea mai indicata este consilierea familiala, de grup in care parintii participa la terapie. Acestia primesc sfaturi importante despre modul in care trebuie sa se poarte si sa il disciplineze pe micut si ajuta la stabilirea unor cai eficiente de comunicare cu acesta.
Terapia medicamentoasa este recomandata la copii numai daca tulburarea de conduita este asociata cu alte tulburari grave precum THDA (tulburarea hiperkinetica de deficit de atentie), ADHD si alte tulburari de conduita sau retard mental. Medicamentele administrate in aceste cazuri fac parte din categoria sedativelor.
Daca tulburarea este depistata si controlata terapeutic inca de la varsta prescolara, specialistii sustin ca pronosticul recuperarii este foarte bun. Totusi exista o parte dintre ei care vor manifesta aceste simptome si la varsta scolara si care pot dezvolta si tulburari de conduita sau comportamentale mai grave.
